TAKE04 - Fotografie si Gestiune de Culoare

Site Nou.

2011-07-05T08:17:00.000+02:00

Saptmana trecuta am lansat noua pagina web. Mai trebuie sa fac unele modificari, dar in mare aceasta e versiunea finala. Vizionare placuta!

Fructoza Kitschului Balcanic

2011-06-02T11:49:00.015+02:00

Barocul, Rococoul au fost cam prin perioada 1600-1780 de nu mă înșală memoria. Din câte observ eu prin jurul meu, mintea românului rămâne stagnată involuntar în acea perioadă. Poate fi de vină influența bisericească? Nu știu, probabil. Cert e că suntem înapoiați rău în artele plastice. Nu fac referire la cei care au o școală în domeniu, etc. Ci, la omul de rând, de pe stradă.

Mergând pe la nunți, mi-au atras atenția conglomeratele de fructe. Puține au fost cele care au avut tact, stil și au păstrat o ordine a culorii, a spațialității, a simplului fără încercări disperate de a pune ”barocul” în aplicare. Mă deranjează pe de-o parte, dar mă și amuză mult când observ mândria creatorilor de kitsch fructic.

Aceste mirifice compoziții cromatice ce încalcă toate regulile frumosului vizual, care se abat de la orice regulă a compoziției și a esteticii sunt un specific prezent des la evenimente remarcabile în viața persoanei în cauză. Bineînțeles, originalitatea vine dispre țara cizmuliței, însă acolo e făcut cu gust și tact, barocul și rococoul e la el acasă.

Noi? Noi suntem mai ”intelijenți” și aplicăm feluri și feluri de artificii ieftine să dea senzația de un sentimentalism și o dramă forțată care fuge de orice estetică. Ne alegem cu un totalitarism definitoriu în arta sentimentalismului. KITSCH.

Pe fruct nu îl doare când îl impungi cu bețigașul. Nici pe mine! Începe să mă doară când se contureaza arhaic un ghiveci cromatic, dar bun la gust. De aici și vorba: ”a mânca pe întuneric!”. Când eram mic și păduri cutreieram, aveam o brișcă (all in one - Swiss Army)... mai zgâriam numele-mi pe copaci, butuci, dar am rămas acolo, în copilăria mea, la un joc inocent. Nici prin gând nu mi-a trecut să scrijelesc cu brișca ”Welcome”, ”Just Maried - un singur R, sâc!-”, nume și prenume pe lubeniță, pepene, dragi mi-s mie fetele!
Darămite banane, portocale, mere, pere împunse și străpunse prin suliți de lemn, creînd un deliciu inofensiv pentru beneficiarul acestui artificiu vizual pompos.
Dar e frumos! Frumos din cale afară, cu ciocolată pe deasupra... să mai dai într-o diaree! Nu degeaba plătim apă și canal. Când le văd așa de frumos încrustate, nu știu pe ce să mai pun mâna... să nu care cumva să stric gingășia simetrică prezentă în aceste opere de artă al noului curentului artistic.

Vă invit frumos să vedeți creativitate și definiția Kitschului e la el acasă, aici la noi, în Balcani.
Cânta maestre să se aude tare! Să moare dusmanele de invidie! Ca la noi e frumos si la dusmani nu! Nu e mișto? Așa-i! Așa-i! E mirobolant!

Priviți, vă rog frumos, toate culorile curcubeului. Nu e frumos?

Welcome to my World!, Neo...

Ia o banana, astfel incat sa nu se prabuseasca castelul de fructe.

Un strugurel? Un marut? Rio de Janiero... ay caramba!

Lumi Diferite, partea a II-a.

2011-04-05T16:53:00.004+02:00

Prof. Silke H. si doi studenti in timpul seminarului,
HBK Braunschweig

Prof. Mario R.P in timpul orei de fotografie anologica,
EASD Valencia

Imi aduc aminte de acel an petrecut in Germania cu drag, de acele ore petrecute in compania colegilor din cadrul Universitatii de Arta din Braunschweig si mai ales de fiecare zi de joi de la 14:00 cand incepea ora de seminar cu prof. Silke H. Ne adunam la ea in birou sau cateodata, cand eram mai multi chiar pe coridorul etajului intai. Se adunau studenti de la toate disciplinile: design grafic, graphic motion, fotografie, tipografie si layout, pictura, scluptura. Silke e un profesor tot-teren. Stateam cu totii 3, 4 ore si vedeam fiecare ce facea la proiectul sau final de diploma. Aruncam ideile pe masa si imediat veneau bormbardamentele de opinii si idei. Nu-mi vine sa cred cat am putut invata acolo, inconjurat de acel potential.

Noi, studentii la fotografie ne intalneam cateodata si vorbeam despre proiectele anterioare sau cele viitoare, ne spuneam ofurile si comentarii de-a dreptul critice.Mi-a placut in special proiectul lui Michael J. Proiectul genial! Absolut genial! Eram la masa in cantina si vad ca intra Michael imbracat in dama: fusta scurta, machiat, parul prins. Eram curios si trebuie sa recunosc ca mi-a zburat gandul in alte parti (nu stiam ca face acest proiect). Se aseaza la masa si-l intreb de ce e imbracat ca o dama.

Era un proiect unde vroia sa vada cum se simte in pielea unei femei si avea sesiuni foto de autoportret. Insa umbla toata ziua imbracat ca o femeie si gesticula ca una. Cand am vazut proiectul final, expus am ramas placut impresionat cu unele mici observatii. Eram un grup acolo, ne ajutam reciproc... foto, thypo, design. As fi ramas sa-mi incerc norocul la master dar a trebuit sa ma prezint in Valencia pentru lucrarea de diploma iar perioada de inscriere la intoarcerea in Germania trecuse deja. Nu conteaza! Anul acesta deja pregatesc terenul. Nu ma dau batut asa usor.

Ma hotarasem sa revin in Romania si aveam un impuls nebun sa fac o treaba buna in orasul meu natal. Sa pun in aplicare experienta mea cumulata in cei trei ani de studii. Am avut norocul sa incep colaborarea cu cei de la Photofuji Studio din cadrul orasului... am inceput sa fac ce stiam eu mai bine: fotografia si un pic de design. Incepeam sa-mi cunosc colegii, colaboratori iar sincer inca sunt multumit pentru ca ma simt util si meseria o fac din placere.

Incetul cu incetul am inceput sa dau de teribilismele made in Romania.Romania, tara unde totul e posibil; cu bani, bineinteles. Daca mami si tati au bani, creatura isi permite sa-i calce pe toti in picioare. Pardon! cateodata nu e vorba nici macar de bani, ci de lipsa de bun simt, educatie, respect. Daca clientul plateste un serviciu, crede ca are drepturi totale asupra persoanei.
Romania e intr-o adanca criza de identitate; ma intreb daca nu suntem intr-o criza perpetua inca de la nastere.
In incheiere, vizionare placuta in continuare la tembelizor!

C.R.C.A. - Close Range Combat Academy

2011-03-30T01:06:00.002+02:00

De cativa ani buni imi doream sa incep invatarea artelor martiale. Imi aduc aminte cand eram in Germania si am inceput sa caut diferite stiluri, sa citesc despre fiecare in parte si mi-a atras atentia in special Wing-Chun. E impropriu sa spui ca un stil e mai bun ca altul, totul depinde de cel care-l practica. In meseria mea, de fotograf, imi place sa fiu eficient; toata lumea stie ce inseamna a fii eficient, putini stiu sa o puna in aplicare. E vorba de timp, energie, improvizatie, divizarea lucrarilor, etc. iar la urma urmei fotografia e mai putin fotografie si multe alte lucruri. Din punctul meu de vedere Wing-Chun se comporta exact la fel. La un moment dat am cautat din intamplare acest stil in orasul meu natal si spre surprinderea mea am gasit un centru unde se tineau astfel de antrenamente. Cum am ajuns inapoi in tara m-am si apucat de acest sport, daca-i pot spune asa. Nu intelegeam nimic in primele doua saptamani, insa ma atragea. Primele 3, 4 luni au fost cele mai grele pana ce am inceput sa inteleg mai multe lucruri. Asta a fost o scurta introducere pentru fotografiile de mai jos, instantanee din cadrul seminarului cu See Foo Randy Williams, desfasurat la Baia Mare in cadrul CRCA condus de Elian Micu. Randy a inceput sa studieze artele martiale in jurul varstei de 13 ani. A fost adeptul lui Goerge Yau Chu pentru sistemul Wing-Chun si pentru Jet Kune Do cu Ted Wong, predat acestuia de Bruce Lee. Mai tarziu uneste cele doua in binecunoscutul CRCA - Close Range Combat Academy. Seminarul a fost extraordinar iar echipa CRCA s-a inmultit cu 18 boboci purtand esarfe albastre care au avut ceva emotii in timpul examinarii.

Elian Micu si Seefoo Randy Williams

The night when the moon stood still

2011-03-22T12:09:00.003+01:00

Mare luna-i mare! Pe 19.03.2011 cica am mierlit-o. Insa astrologii (aia care citesc in stele si-ti spun cate zile mai ai de trait si cum te vei simtii maine si azi si chiar acum!, nu te doare stomacu'?) s-au inselat! Eu, cum am facut calculele e 100% sigur (deci pe bune! am facut 3 ani de fizica dar m-am lasat ca nu intelegeam, dar demonstratia e corecta!) ca aceste lucru se va intampla in 19.04.2011. Tembelii! au gresit o integrala si in loc de 4 au pus 3! Dar eu, am refacut calculele si asa a dat. Pe 19.04.2011 iarasi murim tonti dreacului! (uite cum creste gravitatia de 4 ori!!!) Ne apuca depresia, criza (suntem in criza... defapt noi suntem in criza de cand ne nastem!) si vor fi cutremure iar cu depresia ne aruncam de pe bloc! Iarasi murim! inainte de 2012! Si lumea credea ca murim in 2012! naaaaaaa! e in 2011 intr-o luna de zile. Se duce tot pe apa sambetei.

21 decembrie 2012. Murim tonți dreacului!

2011-03-17T21:44:00.003+01:00

M-am tot gândit ce mama dracului de fotografie să pun pentru sfârșitul lumii din 2012. A fost făcută de mine pe 2012, la 21 decembrie, ora 13:28 (vezi data pe fotografie. e inscripționată de pe aparatul foto. din cauza exploziei, negativul a fost afectat. Așa de intens a fost impactul!). Fotografia a fost făcută la o viteză de 1/4000 cu f/32, iso 100. Poate vă intrebați cum de am făcut o fotografie în viitor. Păi foarte simplu!, m-am dus în viitor cu ajutorul dr. prof. Hulbert, doctor în fizica de particule. Printr-un dispozitiv inventat de el (e top secret!, dar eu vă spun să vă pregătesc și că-mi sunteți dragi... unii, nu toți!) care pur și simplu crează o singularitate temporală în spațiul fizic. Iar poarta cealaltă am ales-o pe vf. Mogoșa (orașul e Baia Mare, dacă nu v-ați prins până aici) că e sus și mai sigur, mai ales este o privire de ansamblu. Știam dinainte de la televizor că, în 2012 va fi sfârșitul lumii... de la tot felu de canale... și bunica mi-a spus și am crezut-o! De aceea vă dau ceea ce se va întâmpla că să vă pregătiți. Deci faza e foarte reală! Pe bune! De ce v-aș minții eu? Televizoarele o fac... A... ceea ce nu se vede, că doar o fotografie am putut face. Nu va mai fi gravitație. Dar eu m-am dus cu un costum special conceput de dr. prof. Kyomoto (de la C.E.R.N. - caută pe google dacă nu mă crezi!) și așa am putut să stau lipit de pământ. Zbura multă lume prin jur... și cerul era roșu, un roșu intens (dar nu se vede că e alb-negru). Eu mă mut pe Marte. În iunie 2011 decolez. Am fost racolat pentru misiunea de supraviețuire (e secret!, dar vouă vă spun că unii îmi sunteți dragi!) și poate veniți și câțiva cu mine. Ar fi chiar super! Și polaritatea s-a schimbat! Era foarte ciudat, că încercam să mișc mâna dreaptă și se mișca stânga. Vroiam să merg în față și mergeam în spate. A fost greu dar m-am prins că ma jucam jocuri pe calculator și mai luam câteodată o pușculiță cu surprize și se inversau comenzile. Așa era în bomberman! Pe bune! Dacă nu m-aș fi jucat bomberman nu mai reușeam să vin înapoi că tot aș fi mers cu spatele.

Rog presa să publice acest articol pentru că este adevărat! Uite și fotografia! e reală! eu am realizat-o! Echiar pe bune! De ce aș minții? Ce aș avea de câștigat?

Vrem Gratis! Gratis! Gratis! Ne place Gratis! Gratis! Gratis!

2011-03-10T19:38:00.001+01:00

O temă delicată pentru mine și mă simt prost oarecum. De când am venit am făcut lucruri gratis și voi mai face (pentru mine)... voi face acele lucruri care să-mi ridice moralul și să-mi fie de folos (iarăși pentru mine). Însă nu știu de ce, la noi, la români mai vine câte unul și-ti zice că mare lucru să apeși pă boton, mare lucru să retușezi în photoshop. Păi dacă nu e mare lucru, apasă tu, fă tu și dă-mi pace! Și oarecum le faci un preț însă se vrea și mai ieftin.... gratis dacă se poate. Mâncarea, facturile, micile plăceri ale vieții nu sunt gratis. Toată lumea vrea gratis sau reducere. Reducere la ce? la ce? Și uite așa ajung sa văd meniuri, fotografii horror care sunt sub orice critică. Și asta pentru că sunt gratis. Și ziceam că fac lucruri gratis pentru sufletul meu... unul dintre motive a fost să văd dacă aș fi în stare să ajung la un anumit nivel de profesionalism... și am ajuns... E ca în orice domeniu! Vrei un lucru bine făcut e pe bani... vrei un kitsch? e gratis!... că doar România e țiganiada! La noi imaginea e un rahat ce zace pe stradă pudrat cu prafuri cosmetice pe care-l stropim din când în când cu parfum contrafăcut să nu pută. Dacă încerci să-l ridici de jos îți vei da seama că e moale și are un miros aromat plăcut. Și e gratis! gratis! gratis!, gratis! că doară cine s-a mai gândit să-ți vândă un rahat pe băț?

Sunt prea puțini cei care apreciază munca de fotograf la noi, în mica țiganiadă. Zdringhi-zdringa-zdringhi. Și mai văd pe câte-un inginer sau nu știu ce se dă mare ”hartist”, dar nu are pic de habar ce înseamnă măcar o compoziție pe 35mm! Ăstora le-am dat un nume: Poznari... căci pozar e deja mai classy. Am terminat...

LariLari

2011-03-10T07:54:00.003+01:00

Câteva din lucrările realizate în studio anul trecut pentru Adriana D, împreună cu Larisa. Coafura și machiajul au fost realizate chiar de ea, Larisa. Sesiunile foto au fost realizate în cadrul studioului Photo Fuji, Baia Mare.

Mă scot la vânzare!

2011-03-01T21:44:00.000+01:00

Oferta e valabilă până pe data de 01.VII.2011

Bea2Bea4Bea

2011-02-21T00:44:00.000+01:00

Parcă deja mă simt obosit de atâta stat în fața calculatorului în post-procesare și m-am cam săturat. Mi-am zis să încerc ceva... un pic mai diferit. Aveam o durere de cap groaznică în timpul sesiunii și am scurtat-o. Însă ce am făcut în această sesiune n-am făcut în altele... am redus numărul de apăsări pe buton cu mai bine de trei sferturi iar rezultatele au fost pe neașteptate... parcă îmi aduce un pic de iz a Ellen von Unwerth și Helmut Newton. Să fie oare ea femeia ”Newtoniană”? Stofă are! Încă prea bună... să vedem pe viitor cum voi reuși să o dirijez... Mdah! pentru ăia care cred ca modelul face tot... mhhhnnn... căcam nu e așa... fotograful vorbește, o îndrumă, incurajează, o face să se simtă comodă, sigură... adică... nu e doar un simplu apăsat pă boton cum se vede din afara ecuației. Și cu toată durerea de cap, mă aflam și într-o transă sentimentalistă... cumva m-am lăsat dus de val, urmându-mi impulsurile native. Ea e Bea. Ea s-a machiat si aranjat părul și vestimentația îi aparține tot ei... aaammm... va trebui să cumpăr ciorapi, fuste, jerseuri, portajertiere ș.a.m.d.

First Contact - Larisa & Beatrice

2011-01-24T23:30:00.002+01:00

Primele sesiuni cu două d-șoare ce merită toată atenția. Îmi place să fac o probă să văd ce are fiecare de dat. Nu tot ce trece prin studio și rămâne. Au fost cazuri în care am renunțat să le chem în continuare. Caut multe alte lucruri; nu doar frumusețe.
Sesiunile foto au fost realizate în cadrul studioului Photo Fuji, Baia Mare.

Casting 31.X.2010 , PhotoFujiStudio, Larisa S.

Casting 31.X.2010, PhotoFujiStudio, Larisa S.

Casting 23.I.2011, PhotoFujiStudio, Beatrice C.

Ana Zzzzzzzzzzz... partea a II-a

2011-01-14T18:41:00.001+01:00

Dânsa, după cum bine știți e Ana Z. E una dintre modelele sau pe vorba mea, manechinuite (chiar că scot un pic zărul din ele... hihihihi) care știe cum să se comporte în fața aparatului. Nu tu fițe, nu tu sclifoseli, ci doar ascultă, ajută, vorbește, gândește... în fine! o persoană cu care se poate lucra frumos.
Demult nu am mai avut ocazia să dăm de o sesiune dar sperăm ca acest lucru să se întâmple cât mai repede... așa-i Anuța?
Ăăăămm... da! era să uit! Vestimentația e realizată de Adriana Danciu.

Ana Zzzzzzzzzzz...

2011-01-03T23:19:00.002+01:00

Ceva din sesiunile foto cu Ana Z. Imaginile au fost folosite la promovarea albumelor de clasa a XII-a. Clasa a XII-a! Ufff! Recent am gasit si o fotografie din clasa a VIII-a (cu mine!, evident) pe care o voi posta! hahahaha... eu, virgin la hmmm... era prin 97. Dar hai că deja devin prea... prea... prea... gânditor la trecut.

Alinka

2010-12-31T15:52:00.002+01:00

Saptămâna trecută, pe 25 decembrie, ora 20:00 a avut loc prezentarea colecțiilor ce aparțin designerului Alina Fîrte în cadrul Coffe Time, Baia Mare. Nu spun prea multe, doar vizionare plăcută!

Deschide ochii!

2010-12-23T01:23:00.002+01:00

Și am pățit-o anul ăsta! Când deschid ochii dimineața... ce să văd? Medici, doctori, asistente, care mai de care curioși și curioase... eu... obiect de studiu mioritic, însă fericit că nu am avut de lucru cu sistemul sanitar ”made in romania, pardon... dead in romania”... lăsăm asta pe altădată căci amu avem mari motive să bem, să mâncăm, să ne horjim, să fim viteji..., da'... să nu fie prea nasol...

fără titlu

T.A.N.Z.

2010-12-21T23:08:00.006+01:00

TANZ, adică mai pe românește ”dans”. Însă T.A.N.Z. e școala de dans a unei persoane care m-a ajutat să gust un pic din actul scenic, pe nume Sylvia H. Era prin 2009 când ajunsesem pe pământurile Niedersachsenului și sub îndrumarea Sarei am insistat să caut un curs de dans.

Kassel sau Berlin?

Am găsit ceva mai bun, dans improvizat iar cea care se ocupa de acest curs săptămânal este persoana mai sus anunțată, mai exact ”Physical Theatre 1 - Bewegung als Kommunikation”. În joc era și proiectul meu unde aveam nevoie de aproximativ 24 de persoane iar acele doua ore săptămânale m-au adus mai aproape de studenții de la arte dramatice.

JouFixe 4, LOT Theater,
Studenți Artă Dramatică HBK Braunschweig

Așa am început eu să-mi mișc corpul, să învăț, să simt spațiul din jurul meu, să-l miros, să-l ating, să-l imit, să mă inspir din ceea ce era in jurul meu. Mi-a fost greu, de multe ori stăteam și nu puteam, nu aveam pornirea, nu aveam acel impuls să mă las purtat doar de sentimentele fără vreo intervenție rațională. Însă la sfârșitul primului semestru reușisem. Sylvia m-a chemat de multe ori și la studioul ei privat pentru ore suplimentare. A fost incredibil! Acum când stau și mă gândesc mă apucă un dor enorm de acele ore, de vocea ei blândă, de încurajările ei, de forța pe care ne-o transmitea.
Iar așa am ajuns cu spectacol pe scenă. Eu?! așa ceva?! să ajung pe scenă în fața unei audiențe? Dacă cineva mi-ar fi spus acest lucru cu un an în urmă îi spuneam ca-i dus rău cu sorcova! Adevărul e că mi-a plăcut la nebunie! Primele secunde au fost mai grele... chiar eu am deschis actul in sine. La sfârșit râsete, aplauze și mulțumiri! În această scenetă, dacă aș putea să-i spun așa, eu eram fotograful... dansam cu apararul în mână și declanșam pentru a surprinde instantanee la întâmplare. Fotografiile de mai jos sunt câteva exemple.
De la dans am învățat expresivitatea corporală, tehnici de relaxare și mă descurc mult mai bine în dirijarea modelelor.
Mulțumesc Sylviei, Enric, Raquel, care au fost acolo precum și colegilor de la artă dramatică din HBK Braunschweig.

Instantanee din timpul dansului,
TANZ Braunschweig, Sylvia H.

Foști Colegi, Repetiția generală, HBK Braunschweig

Moritz, Repetiția generală, HBK Braunschweig

Instantanee din timpul spectacolului,
HBK Braunschweig

Rauquel, Instantanee din timpul spectacolului,
HBK Braunschweig

Instantanee din timpul spectacolului,
partea a II-a, Grupa Avansată

Lumi Diferite

2010-12-17T00:06:00.003+01:00

Am revenit în România, am riscat un puțin, însă mă descurc mai bine decât mă așteptam. Însă aici nu vreau sa vorbesc despre cum îmi merge, ci să trag o linie între două civilizații. Nu e vorba de cât de avansați sunt nemții față de noi, tot timpul au fost și vor fi... ci despre bunul simț.

Anul acesta, adică 2010, căci imediat se schimbă am avut plăcerea să captez o piesă de operă a unor oameni minunați, studenți la școala superioară de muzică din Hannover, Germania. Am fost acolo 3 zile pentru a surprinde mai mult creațiile designerilor, tinerilor ce vor ieși în curând în lume.

Era în ziua a III-a, proba finală, sala plină. Iar eu mă instalasem undeva sus, pe scări să am o viziune de ansamblu mai bună și am început să iau instantanee din timpul spectacolului. La șfârșit, aveam tot echipamentul pe scări iar lumea dorea să iasă. Eu, încercam să-mi strâng cât mai repede și uitându-mă împrejur vedeam că încurc lumea. Mi-am cerut frumos scuze și am spus că imediat termin. Lumea, cu un glas cald, liniștit, relaxat mi-a spus: ”stați liniștit și terminați ce aveți de făcut. D-voastră sunteți la muncă iar noi nu. Avem răbdare! nu ne grăbește nimeni!” și așa au așteptat două rânduri un minut până ce mi-am strâns eu lucrurile. Pentru mine să aud acele voci și acel calm... am simțit în acel moment cum mi se ridică părul pe gât și mi-au dat lacrimile...

Însă să ne trezim la realitate! Back to Romania! Aici, la noi... auzi ceva de genul: ”mișca-te mai repede!”, ”de ce ne pui așa!”, ”mai stăm mult?”,”nenea! nenea! îmi faci și mie o poză?”, ”nenea, nu-mi dai un leu?”.

Da?!

31-32 minute, Ziua 30 - 21:31

2010-12-01T23:41:00.003+01:00

Femeia, una dintre puținele întâmplări fericite în viața unui bărbat

Sfârșit.

31-32 minute, Ziua 29 - 15:31

2010-12-01T23:39:00.003+01:00

Visul American. Ne-am obișnuit să le avem pe toate.

31-32 minute, Ziua 28 - 19:31

2010-12-01T23:38:00.000+01:00

Îmi plac lucrurile minimaliste. Trebuie să existe o conexiune cu trecutul meu. Așa de mult m-au influențat cei trei ani petrecuți în facultatea de fizică?

31-32 minute, Ziua 27 - 14:31

2010-12-01T23:36:00.000+01:00

Învârstă dar tânăr.

31-32 minute, Ziua 26 - 11:31

2010-12-01T23:34:00.000+01:00

Nu am dormit bine, însă m-am decis să mă întorc în România.

31-32 minute, Ziua 25 - 17:31

2010-12-01T23:32:00.001+01:00

Există trei posibilități. Va fi un sfârșit de săptămână lung.

31-32 minute, Ziua 24 - 19:31

2010-12-01T23:30:00.002+01:00

Îmi plac picioarele lungi.

31-32 minute, Ziua 23 - 20:31

2010-12-01T23:29:00.000+01:00

Azi am primit o știre neașteptată. Mai trebuie să aștept un an.

31-32 minute, Ziua 22 - 17:31

2010-12-01T23:28:00.001+01:00

Întotdeauna e bine să stai la o discuție la o ceașcă de cafea cu maestrul tău.

31-32 minute, Ziua 21 - 17:31

2010-12-01T23:25:00.001+01:00

În secolul 21 umanitatea încă mai crede în profeții. Cu o astfel de gândire mă îndoiesc amarnic de viitorul nostru ca specie.

31-32 minute, Ziua 20 - 19:31

2010-09-18T15:35:00.001+02:00

Atâtea sentimente și trăiri într-un singur corp... de femeie și bărbat. Cum te-ai simți?

31-32 minute, Ziua 19 - 20:31

2010-09-18T15:33:00.000+02:00

Cu atâtea posibilități în ziua de azi, care e alegerea ta?

31-32 minute, Ziua 18 - 19:31

2010-09-18T15:31:00.002+02:00

Mă întreb câte trepte am urcat până acuma... și câte mai am de urcat.

31-32 minute, Ziua 17 - 17:31

2010-09-18T15:30:00.001+02:00

Un fotograf de modă care nu știe ce e baletul e altceva, însă nu un fotograf de modă.

31-32 minute, Ziua 16 - 17:31

2010-09-18T15:27:00.000+02:00

Inteligența, independența și pasiunea sunt lucruri care mă atrag la o persoană.

31-32 minute, Ziua 15 - 13:31

2010-09-18T15:25:00.001+02:00

Experiența Erasmus pentru mine a fost extrem de fructiferă. Mi-am îmbunătățit și germana.

31-32 minute, Ziua 14 - 21:31

2010-09-18T15:20:00.001+02:00

Din nou singur. Cel puțin am proiectele mele și un examen la Master.

31-32 minute, Ziua 13 - 12:31

2010-09-18T15:18:00.002+02:00

"Gut und Günstig!" - Bun și ieftin! Ieftin da!, bun mai puțin.

31-32 minute, Ziua 12 - 13:31

2010-06-21T18:52:00.005+02:00

Cu o zi în urmă, pe drum m-am decis să mă duc până în Berlin. Raquel și Jóse în barul ¨Helmut Newton¨. Un lucru mai puțin de făcut în viață.

31-32 minute, Ziua 11 - 10:31

2010-06-21T18:49:00.009+02:00

Odată încercat zborul ești infectat pe viață. Întotdeauna vei privi in sus și-ți vei dori să te întorci cât mai repede... Înapoi în Germania!

31-32 minute, Ziua 10 - 16:31

2010-06-21T18:46:00.006+02:00

Până în momentul de față a fost cea mai importantă zi din viața mea, prezentarea lucrării de diplomă. A ieșit bine.

31-32 minute, Ziua 9 - 15:31

2010-06-21T18:42:00.004+02:00

Încă o zi la restaurantul Pata Negra, Benimaclet, Valencia. Nu știu ce mi se punea în farfurie însă tot timpul era delicios.

31-32 minute, Ziua 8 - 20:31

2010-06-21T18:41:00.004+02:00

Olimpiu alături de Sonia. Cel mai bun prieten român pe care l-am cunoscut în Spania. Există o diferență între prieteni și cunoscuți; diferență pe care mulți nu o iau în considerare.

31-32 minute, Ziua 7 - 17:31

2010-06-21T18:38:00.004+02:00

Câteodată era haios să fiu înconjurat de oameni vârstnici iar câteodata foarte enervant. De multe ori îmi venea să-i scot afară dar mă abțineam și desenam un zâmbet fals pe buze. Nu mi-a plăcut atmosfera din acest bar.

31-32 minute, Ziua 6 - 12:31

2010-06-21T18:33:00.006+02:00

Cea mai înțelegătoare colegă de clasă pe care am avut-o în cei doi ani petrecuți pe băncile școlii de fotografie. Restul nu contează.

31-32 minute, Ziua 5 - 20:31

2010-06-21T18:23:00.005+02:00

Antonio M. până în momentul de față este creatoul de modă care m-a influențat cel mai mult. Intrarea la petrecerea din cadrul Kawaleon.

31-32 minute, Ziua 4 - 21:31

2010-06-21T18:16:00.011+02:00

Pe Oana P. am cunoscut-o anul trecut. E una dintre acele persoane care pur și simplu te impresionează prin eleganța ei. La doar 21 de ani și deja este la Bruxelles în Comisia Europeană.Fii și fiicele de președinți ar putea învață ceva de la ea.

31-32 minute, Ziua 3 - 11:31

2010-06-21T18:09:00.007+02:00

Multe amintiri am din acest loc unde am lucrat timp de 2 ani ajutându-mi familia.
Notă: Alarma telefonului mobil ce se declanșa era cu 5 minute inainte. De aici vine discrepanța de timp.

31-32 minute, Ziua 2 - 11:31

2010-06-21T18:04:00.008+02:00

Paco C., stânga, unul dintre maeștrii care mi-a influențat traiectoria fotografică. Este unul dintre cei 3 maeștrii din EASD, alături de Mario R. și Enrique A.

31-32 minute, Ziua 1 - 11:31

2010-06-21T17:53:00.010+02:00

Meliana, Valencia, Spania, Piața Primăriei. Aici se găsește casa părintească din peninsula Iberică.

Jurnal Fotografi Zilnic - 31-32 minute

2010-06-21T11:18:00.004+02:00

Cu această temă fug definitiv de ceea ce se știe precum ¨momentul decisiv¨. Timp de 1 lună de zile apăs pe declanșator din oră în oră; mai exact la și 31 minute. Fotografia trebuie făcută până - doar una/oră -când minutarul se schimba în 32. Din fiecare zi se alege o singură fotografie. Editarea e influențată direct de ceea ce simt, trecutul meu, memoriile pe care mi le aduce acel moment. Lungimea focală va fi de doar 35mm cu o diafragma de 5,6. Nu contează unde sunt și ce fac... la și 31 trebuie declanșat, mai puțin când dorm. Nu există inscenare, nu intervin, ceea ce se vede... ceea ce văd, însa există subiectivitate totală. Proiectul s-a început pe data de 9.06.2010 si se va termina pe 8.07.2010 la 24:00. Fotografiile se vor posta... în curând.

PFC Foto - Bachelor - Androgin

2010-04-26T02:07:00.004+02:00

Am petrecut multe luni de zile in pre-productia Proiectului Final de Fotografie, in cazul meu Bachelor.

Cam o duzina si ceva de locatii, in jur de 24 de actori, pardon! studenti la arte dramatice, insa eu deja ii vad ca actori si performeri. Sa te intalnesti cu ei, sa le vorbesti despre proiect, sa le explici in ce consta si unde sunt locatiile.

Iar in final, prototipurile din Valencia aici sunt. Aproximativ 28 de piese unice. Yeaks! sa nu le stric ca-s bun de plata. Tin sa multumesc designerilor care au incredere in mine.

Deja am si zis prea multe. Insa de cand scriu aceste randuri imi sta in gand un singur lucru. Obiectivul de 35mm la f/5.6-8. Nu 35mm cu f/1.2! NU! 35mm cu f/5.6-8 in formatul 36*24mm. Nu stiu daca exista vreo lungime focala mai perversa; vede totul. Un pic mai jos, mai sus, mai inclinat si totul se duce dracului! Obiectivul incepe sa-ti dea palme si fotografia nu mai functioneaza. Si cum unul e atras de perversitate, ma intreb... De ce sa nu fac intregul proiect cu un 35mm la f/5.6-8? Hmmm.. mi-am spus in barba! Deja nu mai poti da inapoi.

Timpul e putin, ziua de predare se aproprie repede, insa fotografiile care functioneaza pe 35mm au o forta fara cuvinte. E pervers insa in acelasi timp si elegant.

Iar dupa toate, la un moment dat ma regaseam intr-o nesiguranta fara precedent. Nu ma puteam gandi la urmatorul proiect. Insa a venit, in timpu iernii m-am decis. Inca 2 ani de zile voi lucra la el, insa deocamdata cum imi spune maestrul meu: Concentreaza-te! Concentreaza-te! Concentreaza-te! pe doar un lucru: proiectul actual!

Nu mai zic nimic, nicio fotografie! Pana ce nu ajung in fata juriului si ma las ciuruit de zgomotul intrebarilor pe 18 iunie, nu mai zic nimic!

O zi buna!

Identități Fotografice

2010-04-13T18:14:00.012+02:00

Portretele de mai jos sunt rezultatul proiectului propus de Gosbert A. din cadrul HBK. Am avut norocul să o cunosc pe Sylvia H. din cadrul T.A.N.Z. Braunschweig și m-am înscris la orele sale de dans improvizat. Așa am ajuns să cunosc tineri studenți la arte dramatice - actori și performeri - cu care am început să lucrez pentru acest proiect. Au fost realizate un total de 17 sesiuni foto în studioul din cadrul HBK.

Primul plan dorește să creeze o hartă a feței, o introversiune în intimitatea personajelor făcând vizibil orice detaliu facial: Acesta sunt eu și doar eu. Imaginile alb-negru vin în ajutor pentru a redefini personajul în lumea scenică.

Lucrând cu ei pe scenă, fiind alături de acești oameni am ajuns să-i cunosc relativ bine și intim. Sesiunea în sine dura între 2-3 ore, din care îmi lăsam 30 - 60 minute timp pentru a încerca să scot la suprafață definirea lor pe scenă: cum se văd ei pe scenă. Am fost plăcut impresionat să văd că din cele nouă personaje, fiecare avea o altă opinie și se vedea într-un mod diferit ca actor, perfomer.

Pentru o eventuală expoziție, primul plan a fost gândit la dimensiunea de 120cm iar imaginile alb-negru la 40cm. Astfel, inițial se crează un plan de prezentare a personajului însă pentru a vedea a II-a fotografie, observatorul trebuie să se aproprie. Astfel primul plan va suferi o transformare de la un spațiu social, la unul intim și în același timp transformând portretul într-o hartă facială, făcând vizibile detalii ale feței pe care le vedem doar când ne aflăm într-un spațiu intim al partenerului/partenerei.

De altfel mulțumesc d-nului Ulli B., Mario R., Silke H., Magdalena G. pentru îndrumări, încredere și ajutor.

Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Sesiune Modă - Sandra Coronado Agulló

2010-03-26T17:37:00.007+01:00

Design Modă: Sandra Coronado Agulló
Director Artistic: Sara Barbera
Model1: Anna Villalvilla - Carmen Duran Agency Models
Model2: Alba Gijón - Carmen Duran Agency Models
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Erinnerungen in der Fotografie - Seminar Silke H.

2010-03-08T21:08:00.007+01:00

Erinnerungen in der Fotografie - Amintiri în Fotografie, un seminar ținut de Silke H. unde de-a lunngul unui semestru la orele sale s-a vorbit despre un singru aspect: Cum ne influențează amintirile declanșarea obturatorului. Fiind vorba de o limbă străină, nu mi-a fost deloc ușor însă la sfârșitul semestrului am putut să-mi exprim destul de coerent ideile în limba germană.

Pe lângă faptul că am vorbit fiecare despre ceea ce ne sugerează această temă, am citi și multe pasaje din cărțile unor autori consacrați ca: Jean Cocteau, Siegfried Cracauer, Bernd Stiegler, Herve Guibert, Roland Barthes, etc. Textele, bineînțeles erau relaționate cu tema seminarului, la un nivel mai mult sau mai puțin filosofic, însă fraza care mi-a captat atenția a fost: ¨Das Denken existiert in Präsens, danke für die Vergangenheit und die Zukunft - Gândirea există în prezent mulțumită trecutului și viitorului.¨ Mestecând această frază, mi-am dat seama că trecutul este un catalizator al viitorului, care cu sau fără voia noastră trebuie să treacă prin starea puerilă a existenței umane: prezentul. În final am dorit să realizez un proiect, o serie de portrete care să treacă prin cele trei stări inexistente Universului: trecut, prezent, viitor.

Nu doresc să mă avânt în mai multă filosofie, râmăn cu picioarele pe Pământ, pe cat posibil și expun portretele realizate. Mulțumiri studenților de la arte dramatice: Carla, Sara și Moritz, care au și-au jucat rolul în fața obiectivului.

Previzualizarea și tipărirea fotografiilor folosind profilele de culoare

2010-02-05T00:40:00.007+01:00

O fotografie care nu este tipărită pe hârtie rămâne doar o imagine; poate sunt extrem însă îmi place să fac o anumită diferență între fotografia palpabilă și cea virtuală.

Am cumpărat o imprimantă și dorim să imprimăm fotografiile însă de multe ori culorile nu coincid cu cele de pe monitor (se presupune că monitorul este calibrat). Problema apare la tipul de hârtie: albul diferă de la o marcă la alta, de la un tip de hârtie la altul.

Chiar dacă ni se inmânează profilul hârtiei la cumpărare sau ni se oferă posibilitatea de a-l descărca de pe pagina web a fabricantului, se recomandă o noua profilare. De ce? Pur și simplu culorile diferă de la imprimantă la alta, ba chiar și dacă provin de la același fabricant.

În ultimul rând - softproofing - nu înseamnă doar previzualizarea imaginii cu profilul de culoare al imprimantei, ci implică ajustarea fotografiei prin curbe de nivel - culoare și contrast - pentru a ajunge la un rezultat cât mai asemănător cu cel de pe monitor.

Cu această ocazie, am realizat un material video. Cum se poate vedea, cel mai important pas este activarea gestiunii de culoare de către Photoshop și dezactivarea față de softul imprimantei. Dacă aceste opțiuni nu se schimbă, tot ce s-a făcut e de prisos.

În prezentarea de față, s-a calibrat și reprofilat imprimanta Epson B500 pentru hârtia fotografică Epson Tetenal Glossy.

Pentru o rezoluție mai bună recomand vizualizarea materialului direct de pe site-ul vimeo.

softproofing&print from Mustea Mihai Dan on Vimeo.

Formatul RAW nativ vs. Adobe DNG

2010-01-29T14:49:00.010+01:00

Săptămâna trecută am realizat o calibrare folosind cartela de 24 culori Gretag. Fotografia s-a făcut in formatul nativ al camerei foto, în cazul meu, CR2 iar după orice sesiune foto obișnuiesc să convertesc CR2 în formatul DNG de la Adobe.

Însă fiind vorba despre o calibrare, mi-am spus să văd ce se întâmplă. Așadar, am developat un tiff la 16 biți din formatul raw (cr2) și un tiff din dng. Am realizat profilele cu ajutorul programului basICCcolor Input și mi-am spus să le compar. Ceea ce urma să observ m-a șocat. Spațiul de culoare a profilului realizat fu fișierul tiff ce provine din DNG e mult mai mic decât cel de proveniența cr2! Ba mai mult! E mai mic decât sRGB! Mai jos se poate vedea graficul din primul test.

Revelatorul digital folosit este CaptureOne pentru că este singurul software capabil de a lăsa profilul aparatatului foto folosit la fotografie și care acceptă orice alt profil de culoare extern.

Când se convertește în DNG ceva foarte bizar se întâmplă însă nu-mi pot explica ce. Mă gândesc că s-ar putea întâmpla următorul lucru:
Prin conversie, cei de la Adobe își impun profilele lor. Prin urmare, profilul camerei dispare iar un DNG este inutilizabil într-un program ca și CaptureOne care are nevoie de profilul original al camerei. Lucru care ar trebui să nu se întâmple pentru că Adobe ridică în slăvi formatul DNG, spunând că este un format fără pierdere de informație. Cu formatul DNG însă este imposibilă o calibrare și profilare a camerei foto pentru că la revelarea fotografiei cu programele Adobe ni se impun anumite spații de culoare: sRGB, Adobe1998, ProPhoto.

Așadar, săptămâna aceasta am refăcut testelele. De data aceasta am folosit un patron de la basICColor, condiții optime pentru iluminarea omogenă a cartelei pentru calibrare și fără interferențe cromatice.

Am testat trei camere foto diferite: Canon EOS 1D MK 3, Canon EOS 5D MK II, Canon EOS 30D, Nikon D700. Am făcut același lucru: am extras un TIFF din CR2 sau NEF și un TIFF din DNG. Rezultatul este același. Nu-mi pot explica de ce Adobe DNG converter se comportă astfel. Graficul se poate vedea mai jos. Am realizat și un film cu pașii făcuți. Dacă este cineva care ar putea explica ce se întâmplă aici, aș fi foarte recunoscător.

Mă întreb dacă nu am greșit un pas sau am făcut ceva greșit. Aștept confirmări de la mai multe surse însă pentru mine un lucru este clar: nu voi mai converti fișierele RAW în DNG.

Mai se poate viziona filmul unde se pot vedea toți pașii făcuți. Pentru o mai bună vizionare, se recomandă versiunea HD, direct de pe vimeo.

BasICCcolor Camera Calibration & Profiling from Mustea Mihai Dan on Vimeo.

Balansul albului, spectrometria liniară și metamerismul.

2010-01-23T19:19:00.019+01:00

Cartela gri știm cu toții că se folosește la neutralizarea dominanțelor în fotografia digitală. Defapt nu doar cartela gri se poate folosi, ci orice obiect care are valorile RGB aproximativ egale. De exemplu daca avem o culoare alba, care stim ca are valorile 230, 230, 230 e perfect valabilă atâta timp cât spectrometria este liniară.

În graficul de mai jos s-a măsurat culoarea gri de pe cartela de 24 culori Gretag.

Iar în acest grafic s-a măsurat aceeași valoare a griului însă de data aceasta sursa a fost fotografia scoasă la imprimantă a cartelei Gretag.

În primul grafic spectrometria este liniară iar în al doilea grafic, aceste ucâșuri și coborâșuri din dreptul zonelor RGB reprezintă prezența pigmenților.

Am zis să mai fac o măsurare iar de această dată a albului de pe hârtie.

Vârful albastru ne arată clar folosirea pigmenților fluorescenți în procesul de fabricare a hârtiei fotografice.

Spectrometria neliniară implică metamerism. Metamerismul e schimbarea culorii unui obiect observată cu lumini diferite, care au temperatura albului diferit (3200K, 4000K, 5000K). Chiar dacă la 5000K, griul de pe hârtia fotografică pare neutru, când il folosim în interior sau în zile noroase, calibrarea punctului alb va fi mai rece sau mai caldă.

Pe piață există produse ieftine sau unele mai mai scumpe - Kodak -, însă mai bine să ne uităm după mărci ca: Gretag, X-Rite, basICColor, etc. sau să întrebăm vânzătorul despre detaliile produsului. Am adus în discuție cartela Kodak pentru că din păcate este scumpă iar spectrometria nu este liniară; automat metamerism.

Instrumente de măsurare și soft:
Spectrometru: EFI ES-1000 (Eye One Pro)
Soft: basICColor Catch 3.3.1

Gestiune de Culoarea - Sters si de la ZERO

2010-01-21T22:40:00.006+01:00

Am avut magnifica ocazie sa particip la un seminar timp de două zile în cadrul H.B.K. (Hochschule für Bildene Künste, Braunschweig), unde in fiecare zi nu mai puțin de 8 ore unde s-a vorbit doar despre un lucru: noile norme în gestiunea de culoare la nivel profesional. Trebuie să-i mulțumesc și d-nului Ulrich B. pentru invitația sa la acest seminar care a fost doar pentru cadrele didactice.

În aceste zile am înțeles ce înseamnă standardul D50, de ce eciRGBv2 și nu Adobe98 sau ProPhoto, gama L* perceptiv iar probabil cea mai mare revoluție care va urma in fotografia digitală și anume calibrarea si profilarea aparatelor digitale; de moment lucru imposibil cu produsele Adobe.

Persoana care m-a făcut să înțeleg și care mi-a explicat aceste concepte, mi-a dat răspunsuri raționale, care insfârșit m-a făcut să înțeleg procesul ca un tot unitar este d-nul Markus H. din cadrul basICColor Gmbh.

Gestiunea de culoare este într-o permanentă schimbare, se fac pași mari de la an la an. De aceea, ce se spunea acum 10 ani, azi nu se mai ridică la standardele profesionale.

Voi lua pe rând toate temele menționate mai sus și mai mult. Noi teste, noi calibrări, programe de revelare care lucrează intern cu orice profile de culoare.

Profilul unei camere digitale este echivalentul emulsiei în fotografia analogică. A început adevărata revoluție în fotografia digitală!

2010 și începem anul cu o sesiune foto!

2010-01-04T00:26:00.003+01:00

La Mulți Ani 2010!

În a II-a zi a anului nou, echipa noastră s-a reunit pentru o nouă sesiune foto. De această dată, stilismul e din partea desginerului La Cantante Calva, machiajul și coafura îi aparține lui Paco Makeup și nu în ultimul rând ideea care-mi stătea în cap de acum 3 luni de zile: totul trebuie să fie alb. Să nu uit și modelul, Alba, prima colaborarea cu această d-șoară demnă de toate aprecierile și tot respectul care a fost nemaipomenită!

Înainte de începerea sesiunii, îi spuneam Sarei că exact cu un an în urmă, pe 2 ianuarie 2009, aveam sesiune foto cu Oana - primul contact - iar o ceea ce făceam atunci arăta cam așa:

Un an mai târziu, cu multă muncă, multe momente fară inspirație, critici constructive însă dure din partea maeștrilor noștrii, suntem aici:

Ceea ce îmi place în fotografie este provocarea și dedicația pe care trebuie s-o dai. Ar fi multe de spus pe această temă, însă las pălăvrăgelile deoparte și vă invit la making-of al acestei sesiuni.

Sesiune Modă - La Cantante Calva - Iarnă

2009-12-14T15:47:00.007+01:00

Ultima sesiune de modă pe care am realizat-o împreună cu designerul Antonio Moreno pentru colecția sa de iarnă, aka La Cantante Calva înainte de plecarea mea spre Braunschweig. Modelul este Alex Amorós. A fost cea mai rapidă sesiune foto. În doar două ore am schimbat 5 vestimentații, am căutat locația, setarea luminilor și atât!

Design Modă: La Cantante Calva
Director Artistic: Sara Barbera
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Sesiune Modă - La Cantante Calva

2009-12-14T15:38:00.003+01:00

Am decis să public fotografiile din prima colaborare cu designerul Antonio Moreno, a.k.a. La Cantante Calva.
Mulțumiri echipei!

Design Modăa: La Cantante Calva
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Modele: Sara Barberá, David Puerta
Accesorii - Poșetă: Isabel Marin - Madame Fait des Sacs
Asistent Iluminare și Foto: María Sainz
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Calibrarea Monitorului.

2009-11-27T19:28:00.021+01:00

Primul pas spre un sistem de lucru în gestiunea de culoare este calibrarea monitorului. Cum am spus mai demult, sunt posesorul unui spectrocolorimetru, EFI ES-1000, varianta GretagMacBeth a lui i1 – Eye One - de la X-Rite, care e capabil sa citească lumina reflectată (citește culorile de pe o suprafață palida, exemplu hârtia – profile ICC pentru imprimante, plottere, OFFSET, etc), emisă (calibrărea și profilarea monitoarelor) sau transmisă (calibrarea și profilarea proiectoarelor).

Calibrarea monitorului cu toate că este cel mai ușor pas în gestiunea de culoare, are trucurile sale iar de multe ori programele sau manualele ne recomandă setări nu tocmai optime.

Orice program de calibrare cere dispozitivului de calibrare cel mult patru setări:
1. luminanța, care se măsoară în cd/m^2 (sistemul metric).
2. temperatura albului a monitorului, grade Kelvin (K).
3. curba tonalității, expresat sub forma unei valori: gama.
4. intensitatea negrului, măsurat tot în cd/m^2.

Softul împreună cu dispozitivul de calibrare a monitorului automat realizează două lucruri într-o singură operație: calibrarea și profilarea, însă trebuie subliniat faptul că sunt doua procese diferite.

Multe monitoare performate vin incluse cu instrumentele proprii de calibrare însă există și pachete independente. În cazul calibrării monitoarelor nu există o diferență vizibilă între colorimetre (Spyder, i1 Display) și spectrocolorimetre (ColorMunki, Efi 1000-ES, i1 - EyeOne).

Intensitatea luminii din camera în care se lucrează poate influența negativ procesul de calibrare a monitoarelor. Dacă rezultatele nu sunt cele dorite, ar trebui revizuit setarea spațiului de lucru: O lumină difuză, slabă în intensitate cu temperatura aflată între valorile 5000 – 6500ºK cu pereții albi sau un ton neutru.

Toate dispozitivele de calibrare vor cere cel puțin două valori: gama și temperatura de culoare. E foarte recomandabil ca valoarea gama să fie 2.2 iar temperatura de culoare 6500K atât pentru LCD cât și pentru CRT, cu toate dacă unii vor susține că 5000K e mai indicat.
Majoritatea monitoarelor noi au temperatura de culoare mai aproape de 6500K decât 5000K iar CRT-urile vechi aproape de 9300K; dacă ar fi să calibrăm un monitor care are temperatura la 6100K și să coborâm la valoarea 5000K, se pierde mai multă informație pe canalul albastru decat dacă am crește de la 6100 la 6500 iar astfel se limitează rangul dinamic și intensitatea. Pe de altă parte ochiul uman se poate adapta foarte repede cu orice temperatură de culoare, însă e mai precis când temperatura albului e cea din timpul zilei – 6500K; astfel nu trebuie să se adapteze.

Intensitatea, luminanța monitorului e recomandată să fie între 85 - 95 cd/m^2. Eu, personal o las la 85 cd/m^2.

Calibrarea monitorului e bună și pentru durata de funcționare a acestuia. Un monitor LCD după 18 luni de funcționare iși pierde 50% din intensitate dacă tot timpul lucrează la capacitate maximă. Setând luminozitatea la 85 cd/m^2, intensitatea unui monitor LCD se reduce la jumătate față de valoarea maximă prelungind viața acestuia.

Schimbarea rezoluției și a Mhz unui monitor care a fost calibrat la o valoare determinată, poate afecta intensitatea monitoruilui, la fel ca și schimabrea geometriei ecranului. Dacă aceste setări sunt schimbate, e indicat să se realizeze o nouă calibrare.

Atât pentru monitoarele CRT cât și cele LCD, se recomandă ca înainte de calibrare să funcționeze 90 de minute pentru a ajunge la parametrii optimi.

În procesul de calibrare, este posibil ca softul să ceară ajustarea manuală a temperaturii de culoare prin controalele RGB ale monitorului. Cele mai bune rezultate sunt date dacă lasăm colorimetrul singur să corecteze acest lucru – modul automat.

Cât de des se va face calibrarea? La fiecare două săptamâni se recomandă o recalibrare. Personal, o fac odată la lună. Am comparat până acuma 4 calibrări iar variația este insesizabilă.

Scurtă recapitulare cu valorile recomandate pentru calibrarea și profilarea monitoarelor:
Gama: 2.2
Temperatura albului: 6500K (mod automat)
Intensitate: 85-95 cd/m^2
Timp de încălzire: 90 minute

Sesiune Foto - Andreea & David

2009-11-02T14:04:00.014+01:00

Sesiune foto pentru colecția Sandrei Coronado și prima colaborare cu Andreea, un model remarcat la doar 19 ani. Muțumesc persoanelor care au făcut posibilă această sesiune și profesorilor: Mario - E.A.S.D. și Silke - H.B.K. pentru ghidarea la nivel conceptual și deschiderea ochilor în procesul de editare.

Design Modă: Sandra Coronado Agulló
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Model: Andreea Ciobanu - Carmen Duran Model Agency
David Puerta Mendoza - carmen Duran Model Agency
Câine: Inky - Mulțumiri Stăpânilor: Marina y Ángel
Director Artistic: Sara Barberá
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

L’été commence aujourd’hui - Isabel Marin

2009-11-02T13:26:00.011+01:00

Fotografii realizate pentru colecția de poșete ale artistei Isabel Marin: http://www.isabelmarin.net

Design Poșetă: Isabel Marin
Design Modă: Antonio Moreno, Sandra Coronado Agulló
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Asistent Iluminare: Carlos Vidal
Model: Sara Barberá
Asistent Foto: Maria Saiz
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Sesiune Modă - Antonio Moreno - Continuare

2009-11-01T23:47:00.000+01:00

Design Modă: Antonio Moreno
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Asistent ilumianre: Carlos Vidal
Model: David Puerta - Carmen Duran Model Agency
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Design Modă: Antonio Moreno
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Asistent ilumianre: Carlos Vidal
Model: Sara Barberá
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Design Modă: Antonio Moreno
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Model: Sara Barberá
Accesorii - Poșetă: Isabel Martin - Madame Fait des Sacs
Asistent Foto și Lumini: María Sainz
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Design Modă: Antonio Moreno
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Model: David Puerta
Accesorii - Poșetă: Isabel Marin - Madame Fait des Sacs
Asistent Foto și Lumini: María Sainz
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Defilare Modă - Llavoretes editia a II-a

2009-09-26T17:00:00.004+02:00

Mult nu pot zice; las imaginile sa vorbească singure. Am fost un norocos să mă aflu la acest eveniment, să fiu înconjurat de o echipă de profesioniști care trăiesc din modă. Încă 3 desgineri la activ, încă 4 modele profesioniste care sunt încântate să colaboreze cu mine și Sara.
Desgineri Modă: Sandra Coronado, Olga Gil, Peut-être. Neus Moltó, Maria Manrique. De altfel să nu uităm și de echipa de stiliști, reprezentata agenției de modă - Carmen Duran Models Agency, și fetele care au fost extraordinare!

Sesiune Modă - Antonio Moreno

2009-09-08T23:53:00.010+02:00

A trecut aproape o lună de zile de la ultima actualizare. Am avut trei sesiuni foto in acest timp, însă toate sunt in proces de postproducție.

Sesiunile foto pentru Antonio Moreno le facem pentru un eveniment important ce se va desfășura începând cu data de 18 septembrie până pe 2 octombrie, eveniment numit „Llavoretes”, a II-a ediție. Din câte am înțeles, se vor reuni mulți artiști care vor participa la acest eveniment și se va încerca ca fiecare să susțină acest proiect prin lucrările sale.

Noi, adică eu și colega mea de echipă Sara care va fi model în aceste sesiuni fotografice participăm pe fotografie. Se vor proiecta fotografii, o mică istorie pe care Sara a creat-o, doar din fotografii acompaniate de muzică. Ritmul va fi unul plastic, rece, futurist. În sesiunea de mâine, miercuri, vom încerca în post-producție să creăm un puzzle plutitor din cladire; ca și cum clădirea s-ar dezmembra într-un puzzle plutitor pe fundal, iar în planul apropriat modelul cu prototipul din colecția de seară.

Cu timpul voi adăuga fotografii în această postare în mod progresiv.

Design Modă: Antonio Moreno
Coafură: Joan Santamaria
Machiaj: Paco Makeup
Asistent Iluminare: Carlos Vidal
Model: Sara Barberá
Fotografie și PS: Mustea Mihai Dan

Laboratorul Digital - Computerul

2009-08-18T19:52:00.008+02:00

Sunt între computere de la 10 ani, de pe vremea lui ICE-FELIX, a MS-DOS-ului, când în loc de mouse se folosea tastatura introducând comenzi, când Photoshopul era la versiunea 4.0 şi acele vremuri unde mai băgam un Quake sau RedAlert, sunt demult apuse.

De la primul FELIX şi până acuma am trecut prin 5 computere, iar la unul dintre ele chiar eu mi-am ales piesele cu grijă citind sute de ore pe forumuri teste, opinii, tot ce se putea afla despre o componentă atât de la utilizatori cât şi de la cei din domeniu. Acum 3, 4 ani eram într-o perioada când nu exista săptămână să nu fiu contactat de 2 sau 3 persoane, amici, care-mi cereau să le repar computerele. Am testat multe mărci, am văzut multe, MAC-uri, PC-uri iar la urma urmei contează să ai un sistem fiabil, stabil, să nu se blocheze.

Acum 5 ani am cumpărat un HP, un laptop din gama superioară, NX9030, cu mici "upgrade"-uri rezistă bine şi-n ziua de azi; am văzut multe desktopuri care nu erau aşa de stabile. Am avut probleme cu el? Sigur! Harddiskul s-a stricat de 3 ori, 2 din vina mea; în prima zi s-a ars adaptadorul dar serviciul de garanţie HP m-a impresionat. În cel mult 24 de ore am avut la uşă un poştaş care-mi lua componenta stricată şi-mi înmâna alta nouă.

Am vazut MAC-uri care au crăpat; iar toată lumea din jurul meu imi spunea ca MAC-urile sunt cele mai fiabile iar pentru fotografi e cea mai bună alegere -> bullshit!. Ei iaca experienţa mea n-a fost aşa. În timpul în care mi-am făcut practicile la studioul fotografic, timp de 2 săptămâni MAC-ul a crăpat de 4 ori, când îţi era lumea mai dragă, în timpul sesiunilor de fotografii sau la post-producţie. HP-ul meu de 5 ani nu crăpă aşa des.

Am vorbit cu alţi oameni, informaticieni, care au cunoştinţe mult mai multe decât mine şi mi-au spus că MAC-urile nu sunt cam ceea ce se doreşte să fie; se crează o aurelă difuză in jurul numelui, mult praf în ochi. Un profesor de-al meu a aşteptat 7 săptămâni pentru un HDD nou la MAC-ul său, între timp cedase şi mi-a cerut părerea pentru un PC; aşa de bine functionează servicul lor de garanţie, cel puţin în oraşul unde locuiesc eu.

La capitolul performanţe, când Windows-ul a scos versiunea pe 64 biţi i-a dat un şut în fund sistemului operativ Leopard, care s-a trezit anul acesta din somn şi va lansa versiunea pe 64 biţi.

Am avut norocul să intru - încă e pe vine - în posesia unui laptop, tot HP, tot din gama profesională. Am citit despre el multe iar la capitolul performaţe bate MAC-ul de 2400€, care au placi grafice pentru jocuri, în schimb ce HP-ul îţi dă posibilitatea la FireGL sau Quadro (CUDA) care oferă de 4 ori mai multă performanţă în programe ca Photoshop iar pe sistem operativ cu 64 biţi performanţele cresc de până la 10 ori în acelaşi program.

Nu doresc să fac reclamă proastă sau bună la nimic, e doar o opinie care o împărtăşesc; iar de spus cam ştiu ce spun. Orice marcă ar fi, pentru noi, consider că ar trebui să fie din gama profesională şi nu din gama de "uz casnic" pentru că la urma urmei contează un sistem stabil, fiabil, puternic.

Totul se traduce în timp câştigat şi mai puţine frustări iar Windows-ul 7 sună foarte promiţător.

Beauty 3.0

2009-08-11T02:15:00.009+02:00

Am ales o fotografie dintr-o sesiune ceva mai veche cu o profesoară de balet pe nume Maria. Mi-am propus să fac un beauty. Am scăzut timpul de lucru de la 6 ore la 4 în PS iar pe această fotografie a fost mai mult de lucru decât pe prima. S-a adaugat si imaginea de la care s-a plecat.

Foto: Sara Barberá
Model: Maria
Iluminare & PS: Eu

Pas cu pas

2009-08-07T17:22:00.017+02:00

Mulţumesc celor care mă urmăresc şi care ştiu definiţia criticii constructive.

Am spus că voi povesti cum am ajuns aici, prin ce am trecut, cum am gândit în trecut şi cum gândesc acuma. Cel mai important lucru pentru mine e să simt un fior pe şira spinării când fac un lucru.

Prima întălnire cu acest sentiment a fost la 200 de metrii deasupra aerodromului din Baia Mare din decolarea la mosor. Atunci, în acel moment am ştiut că asta aş vrea să fac toată viaţa; zborul - un virus care nu dispare niciodată. A fost să nu fie, însă în acei doi ani petrecuţi pe aerodrom am învâţat multe lucruri care m-au ajutat în viaţă: răbdare, curaj şi insistenţă.

Am părăsit plaiurile mioritice şi am început fizica iar pe parcurs mi-am dat seama că nu e de mine, nu simt nimic, doar gol şi neîmplinire.

După trei ani de zile m-am lăsat iar din cauza unor probleme de familie m-am apucat de lucru, nu oriunde ci-n construcţii - fostul loc de muncă pentru imigranţi - cu ajutorul unui bun prieten, Olimpiu.

Am reuşit să-mi pun bani deoparte timp de 16 luni iar în acea perioadă am avut timp de gândire, ce să fac? trebuia să fie ceva care să-mi provoace satisfacţie, să mă facă să simt acel fior pe şira spinării. În timp ce eram la o lucrare de amenajare interioară, de rigips, am purtat o scurtă discuţie cu un arhitect care mi-a spus despre existenţa unei şcoli superioare de artă unde era şi fotografie.

Prin octombrie m-am dus la sediul şcolii şi acolo l-am întâlnit pe Mario R., un profesor, un maestru care m-a ghidat de la prima întâlnire.

Cu fotografia m-am întâlnit cam pe la 14, 15 ani cu o cameră compactă, puţin mai târziu un bun prieten mi-a împrumutat un SLR cu două obiective iar în clasa a XI-a şi a XII-a am început să experimentez un pic. Unele din fotografiile din album de sfârşit de curs le-am făcut chiar eu pentru că serviciile care ni le-au dat o firmă de "fotografie" din oraş erau jalnice.

Am decis să-mi joc mâna şi am pariat cu tot ce aveam: din banii strânşi mi-am luat un echipament care să-mi permită să pot lucra. Am intrat într-o asociaţie unde am încercat să fac o revistă, a fost greu, a fost frumos, dar eu dupa 6 numere m-am retras. Am avut de învăţat o lecţie dură şi de acolo: când să zic NU, când să recunosc oameni cu potenţial, când şi cum să dau cu pumnul în masă, cum şi unde să caut potenţiali clienţi.

În 2007 am dat examenul de admitere, am cumpărat biografia recomandată de Mario şi nu am avut probleme. Am avut multe voci care-mi spuneau că-mi pierd vremea, că nu va ieşi nimic din acest lucru; mi se rupea undeva de aceste persoane.

Tot în 2007 am întâlnit alţi maeştrii: Paco C. - la ora sa am primit cei mai mulţi pumni, nu de la el ci de la colegi care reuşeau să impacteze prin fotografiile lor. Eu dominam tehnica, însă fotografiile mele erau reci. La orele lui Paco C. am avansat cel mai mult la nivel de compoziţie, de ceea ce spune o fotografie. Pe urmă la orele lui Enrique A. am învăţat mai multă tehnică iar de la Mario R. tehnică pe analogic şi iluminare.

foto: Enrique Algarra

Am studiat mulţi fotografi, mai ales cum lucrează, am citit cărţi atât tehnice cât şi conceptuale iar la urmă am tras o concluzie: fii tu însuţi. Cea mai grea parte a fost să-mi dau seama şi să mă accept aşa cum sunt. Pe parcurs am avut parte de multe frustrări, nopţi nedormite în care îmi puneam întrebări: cum, ce, de ce, pentru ce? Cred că toată lumea care a trecut de un anumit nivel creativ a trecut prin astfel de momente, să se simtă pierdut, fără inspiraţie, totul în ceaţă.

În 2007 am avut prima sesiune de modă - mulţumesc Andreei şi lui Gabi, Oanei, Roxanei şi Xantei - iar în vara lui 2008 am continuat: o d-şoară în roşu, medic dentist, două vecine de ale mele din România. Am încercat şi fotografia de peisaj, de arhitectură, produs, un pic din tot şi mi-am dat seama că-mi place publicitatea şi arhitectura.

În anul 2 al cursului, 2008 am intrat într-o criză. Orele nu mai erau cele din primul an şi a trebuit să caut o echipă de lucru. Am luat pe lângă mine multe persoane, am lucrat cu toţi colegii mei dintre care doar cu o colegă am putut scoate rezultate bune, restul erau smiorcăiţi, se plângeau de orice lucru, ba unii căutau ZEN-ul!

Am început să-mi caut o bursă de studiu, căci în anul III nu mai sunt cursuri, doar proiectul final de fotografie, iar eu vroiam să invăţ mai mult. Am căutat în Germania toate şcolile de fotografie şi am scris la 8, am primit răspuns pozitiv de la 3 iar de acolo am ales ce-a fost mai bun. Am trimis portofoliul pe hârtie şi am fost acceptat. Anul acesta în 5 Octombrie plec spre Braunschweig. După Germania altă bursă, încă nu e clar, dar va fi de minim 6 luni.

În vara lui 2008 mulţumită d-nului Tibi de la FotoEuropa, Baia Mare am putut să relizez primele calibrări ale monitoarelor şi să creez profile de culoare pentru laboratorul său digital. Pentru mine a fost un pas important iar cel care mi-a dat sfaturi a fost tot mentorul meu, Mario. În această perioadă am învăţat ce înseamnă gestiune de culoare.

Norocul a fost să o întâlnesc pe Sara, o colegă din anul I. După prima sesiune cu ea mi-am dat seama de potenţialul pe care-l are. Gândeşte ca şi mine: caută soluţii la probleme, nu le amplifică, nu se plânge de nimic ce ţine de sesiunile foto: nici de materialul puţin pe care-l avem, nici de căldură, nici că e mult, nici că e greu. Fiind balerină de la 3 ani de zile mi-am dat seama că de la ea pot învăţa multe despre expresivitatea corporală. Iar în fotografie îi place publicitatea şi modă.

Prin luna martie am început practica într-un studio de fotografie ce face fotografie de produs. I-am întălnit pe Paco S. , Maria şi Susana care timp de aproape 3 săptămâni mi-au dat lecţii de pre-producţie şi pentru prima dată am pus mâna pe o cameră tehnică digitală. Aici am înţeles că o fotografie bună necesită multe ore de muncă. În timp de 8 ore se făceau la o masă de lucru maxim 2 fotografii. În ultima zi, Paco S. mi-a dat o lecţie magistrală de iluminare şi am realizat fotografia cu motocicleta. Tot aici am dat de Luerzer's Archive, o revistă ce mi-a schimbat cu totul viziunea -> asta e ceea ce doresc să fac!

În acest an s-a organizat un schimb de servicii între departamentul de design modă şi cel de fotografie. Aşa am întâlnit-o pe Sandra. I-am trimis portofoliul, i-a plăcut şi am început colaborarea. Până acuma avem la activ 6 sesiuni foto cu Sandra iar împreună cu Sara 15.
Sandra, designerul cu care lucrăm, şi ea ca noi, elevă anul acesta a câştigat premiul I la design modă la concursul pentru tineri din această zonă: Valencia Crea.

Sandra e în practică la un atelier de modă din centrul oraşului iar designerul care are magazinul şi atelierul ne-a văzut fotografiile. S-a pus în contact cu noi şi ne-am întâlnit. Ne pune la dispoziţie model, creaţiile sale şi dacă mai avem nevoie de ceva se rezolvă.

M-am gândit să facem primele încercări de fotografie CGI - Computer Graphics Imagery - de modă, ceva simplu însă imposibil cu Photoshop. Până acuma eram legat de mâini şi picioare, însă saptămâna viitoare porneşte la drum staţia de lucru mobilă, aka - graphic portable workstation - şi astfel voi putea să intru din nou in Maya şi să realizez primele teste.

În această perioadă mi-au intrat diferite lucrări: arhitectură, nunţi, produs. Momentan nu trăiesc din fotografie, lucrez ca ospătar la barul familiei - e un bar sărac - şi strâng bani pentru Germania. Însă nu trece o săptămână fără o sesiune foto sau nicio zi fără Photoshop.

Nimic nu e gratis, nimic nu e uşor iar cei care cred că baţi din palme şi se rezolvă totul se înşală. La început poate ţi se cere să lucrezi gratis, însă există un avantaj: experimentezi, faci ceea ce vrei şi pui fotografii la portofoliu.

Am avut mare grijă să ascult sfaturi de la cei care au ajuns sus; dacă aş fi luat în serios pe toţi aş fi ajuns la sapă de lemn. Mulţi din jurul meu se uită la mine urât, dar zis pe româneşte: mi se rupe! Atâta timp cât insint asupra unui lucru şi se vede evoluţia sunt pe drumul cel bun.

Cât despre clienţi... Nu accept orice. Îmi impun condiţiile şi cer ce mi se cuvine - nimic mai mult, nimic mai puţin. Dacă nu mi se dă ceea ce cer nu fac. Un bun prieten de al meu, cu peste 5 firme la activ în viaţă mi-a spus: "Odată ce ţi-ai dat pantalonii jos, toată lumea ţi-o trage! Ţine-i sus! E bine să fii aşa de la început!"

Cu toate persoanele de la care am învăţat am rămas şi voi rămâne în contact.

E important să lucrezi cu oameni serioşi, care se dedică din plin. Mi-a trebuit ceva timp să-mi găsesc astfel de oameni, dar s-a meritat.

Am omis multe lucruri, însă în câteva fraze cam asta ar fi!
Numai Bine!

1st Contact

2009-07-27T23:09:00.005+02:00

Azi am primit un e-mail ciudat, de la un utilizator de pe o pagina web 2.0 (n-am să zic numele căci nu vreau să le fac publicitate) care ne-a felicitat pentru lucrările noastre de modă şi ne-a propus o colaborare.

Mi-am dat seama că e designer de modă, însă nu ştiam cine, ce şi cum. I-am căutat numele pe internet şi am dat de el. Mi-a picat falca! Individul respectiv are atelier propriu de confecţie, magazin de desfacere într-o zonă foarte bună şi peste 50 de creaţii futuriste.

Repede am sunat-o pe Sara, colega mea să-i spun vestea. Suntem în culmea fericirii iar săptămâna aceasta vom vizita magazinul.

Nu ne aşteptam ca un creator de modă să ne ceară serviciile... ţinând cont că experimentăm în modă doar de 3 luni de zile.

Profesorii de fotografie din cadrul EASD ne-au ajutat foarte mult, întotdeauna au încercat să ne modeleze iar la noi chiar au reuşit. Ne-au arătat drumul iar noi l-am urmat... încă mai avem mult de parcurs însă e un început.

Sesiune Modă - Sandra Coronado Agulló

2009-07-23T22:32:00.004+02:00

Ieri, miercuri am unit echipa şi am avut parte de 3 ore de lucru. Am reuşit o sesiune frumoasă, ne-am mişcat repede şi am trecut cu vederea peste temperatura excesivă de 36 de grade la umbră şi umiditatea ridicată.

Îmi place foarte mult să lucrez cu această echipă. Atât Sara, Sandra cât şi Oana se dedică din plin acestor sesiuni fotografice iar la nivel personal am început deja să dirijez modelele aflate în faţa camerei; acest lucru se datorează Sarei, cea de la care am început să iau notiţe acum 3 luni de zile.

Post-Producţie - Sesiune Foto Modă - Sandra Coronado

2009-07-21T16:38:00.003+02:00

Alte două fotografii retuşate din sesiunea de modă a creatoarei Sandra Coronado Agulló.

Nuntă - Corina şi Robert

2009-07-13T09:58:00.006+02:00

O mică selecţie din sesiunea foto de la ultima nuntă. Mi-am propus să nu mă uit pe aparatul foto la fotografii (mai puţin la probe) până ce nu ajung să le descarc pe toate iar când am început editarea am rămas plăcut impresionat să văd clipe frumoase captate pe senzorul digital reuşind să redau personalitatea lor în fotografiile realizate.

Fotografiile nu sunt retuşate, doar un pic de contrast. Sesiunea foto a fost intreruptă de omul legiutor care cu intelijenţa sa precară ne-a alungat de pe platforma unei clădiri care aparţine domeniului public; degeaba s-a încercat o comunicare cu sluga dreptăţii că nu s-a avut cu cine. Nunta a fost frumoasă iar pe Robert şi Corina îi cunosc din liceu. Am avut avantajul de-ai cunoaşte intim iar prietenii mei mi-au dat libertate totală: Ce poţi cere mai mult?

Post-Producţie - Sesiune Foto Modă - Sandra Coronado

2009-07-06T23:41:00.004+02:00

Retuşarea fotografiilor alese în faza de editare - 5 la număr. Multe ore de Photoshop.

Prima fotografie aleasă pentru procesul de post-producţie.

Sesune Modă - Sandra Coronado Agulló

2009-07-05T01:08:00.005+02:00

Designerul, Sandra Coronado Agulló, persoana cu care ne face mare plăcere să lucrăm a câştigat premiul I al concursului pentru tineri "Valencia Crea" la Design, secţiunea Modă. Ne-a făcut o mare plăcere să dedicăm încă o sesiune de fotografie colegei noastre care trebuia să pregătească o serie de fotografii pentru un prototip nou.

De această dată am folosit ca model o prietenă ce am cunoscut-o în iarnă, Oana Picincu, care cum se pate vedea în continuare este minunată! Mulţumesc Sarei, directoarea artistică pentru că a stat lângă mine şi pentru dirijarea sesiunii.

Sesiune Foto - Patricia - partea a II-a

2009-06-25T22:51:00.006+02:00

Marţi, după rezultatele examenelor împreună cu Sara am decis să facem o altă sesiune de modă folosind creaţiile designerului Patricia Llorente. Sesiunea a fost gândită în altă locaţie, însă din cauza traficului uman am decis să improvizăm şi să alegem un loc mai puţin circulat. Iî mulţumesc lui Laurenţiu pentru timpul său şi criticele sale constructive. Mai jos, două imagini editate. Click pentru a mări.

Sesiune Foto - Patricia

2009-06-14T00:13:00.006+02:00

O sesiune foto din seria: "Colaborări cu Designeri de Modă". Design Modă: Patricia Llorente, Model: Sara Barberá Mompó, Ajutor lumini: Mónica.

Sesiune Foto - Sandra - Versiunea Finală

2009-06-13T19:05:00.005+02:00

Fotografiile publicate anterior însă de această dată versiunile finale după postproducţie
Click pe imagine petru a mări.

Sesiune Foto - García Torregrosa Abogados

2009-06-12T18:43:00.009+02:00

O sesiune foto mai specială. De data aceasta pentru un client; nu orice client: un birou de avocaţi care au rămas şi mulţumiti.

Ce poţi cere mai mult? Eu, la nivel personal aş fi făcut mai multe, însă timpul limitat nu mi-a dat voie cu toate că am mers pregătit cu lecţiile făcute: cu trei zile înainte de sesiune am mers să cunosc personalul, să mă introduc, să studiez încăperile, orientarea geografică a birourilor, lumina, cadrele, etc. Ceea ce lipseşte e atmosfera, însă aceasta a fost dorinţa clientului care trebuie respectată. După ce le-am arătat fotografiile le-am spus părerea mea şi au fost receptivi, mi-au înţeles punctul de vedere. Pe viitor voi repeta sesiunea. În astfel de cazuri, camere mici doar un angular te poate salva, mai ales când ţi se cere să se vadă şi tavanul. Îi mulţumesc lui Paco S. care mi-a împrumutat Canon 5D şi angularul 17-40mm. Fără ajutorul său, cu 24-70mm pe 30D aş fi avut mai mult de lucru în producţie şi post-producţie.

Astfel, am început o colaborare frumoasă cu acet birou de avocaţi şi de multe ori mi-au prins bine.
Întotdeauna m-au primit cu braţele deschise şi mi-au dat soluţii foarte bune la problemele pe care le-am avut. Pentru un fotograf la orice oră e bine să ai un astfel de as în mână.

Sesiune Foto - Nordic

2009-06-06T12:40:00.005+02:00

Joia aceasta am avut din nou oportunitatea să revin la studioul foto unde am făcut practică şi să fac ceva mai diferit. În ultimul număr al revistei Lürzer's Archvie am văzut o imagine ce m-a impactat şi am rămas cu ideea şi mi-am propus să fac ceva asemănător.

Am avut patru ore la dispoziţie să realizez fotografiile cu puţin ajutor; lumea era ocupată. Alte şase ore le-am petrecut în faţa computerului pentru montaj şi retuşare. Cred că rezultatul e destul de bun. Cu ajutorul Sarei am reîncadrat imaginea finală pentru a-i da un ton publicitar.

Imaginea finală.

Sesiune Foto Modă

2009-06-01T19:23:00.016+02:00

Vineri am continuat colaborarea cu desginerul de modă, Sandra Coronado Agulló iar împreună cu Sara Barberá Mompó (modelul) am reuşit să facem o sesiune frumoasă. Înainte de această sesiune, împreună cu Mónica şi Sara am căutat locaţia ţinând cont de vestimentaţie. Iluminarea, după cum se poate vedea mai jos am setat-o în aşa fel încat să se scoată în evidenţă materialul (click pe imagine pentru a mări).

Utilizarea Profilelor de Culoare

2009-05-19T07:33:00.011+02:00

Sunt sigur că de multe ori am rămas surpinşi să vedem că fotografiile nostre se văd diferit în Photoshop faţă de exploratorul de windows, internet sau alte programe de vizualizare a imaginilor.

Paşii care ar trebuie făcuţi din momentul momentul în care deschidem o imagine in Photoshop până la printarea acesteia nu sunt dificili, insă aceste lucruri sunt subtile şi în primul rând trebuie înţelese.

Voi explica modul meu de lucru, care până acuma m-a ajutat să obţin rezultatele dorite.

1. Dacă la deschiderea unei imagini ne apare o căsuţă de dialog care ne întreabă ce dorim să facem cu profilul de culoare, alegem opţiunea: „Use the embedded profile”. Astfel nu lăsăm programul să convertească spaţiul existent în altul necunoscut.

2. Dacă imaginea nu are un spaţiu de culoare asignat, asignăm spaţiul de culoare cel mai mare: ProPhoto sau în cazul scannerului, spaţiul de culoare al scannerului. Astfel spunem programului cum să interpreteze culorile iar itern vom lucra cu spaţiul cel mai mare.

3. Edităm până suntem mulţumiţi de rezultate.

4. Facem o copie a fişierului editat. Unul îl păstrăm pentru printare şi altul pentru vizualizare pe web sau pe computer. Pentru fişierul web: Edit -> Convert Profile -> sRGB; Engine: Microsoft ICM; Render Intent: Perceptual (vezi detalii la pasul 9).

5. Acuma e timpul să previzualizăm imaginea. View -> Proof Colors – activăm previzualizarea în Photoshop. Posterior, View -> Proof Setup -> Monitor RGB pentru web sau View -> Proof Setup -> Custom...

6. Selectaţi din acest meniu, profilul dorit pentru simulare.

7. Bifaţi „Preview” pentru previzualizarea imaginii şi „Black Point Compensation” pentru o redare exactă a negrului la dispozitivul de ieşire (imprimantă, plotter, laborator foto).

8. „Preserve RGB Numbers” NU TREBUIE BIFAT. Dacă se bifează, culorile nu vor fi convertite; e opusul la ceea ce dorim să facem.

9. „Rendering Intent”. Sugerez să se experimenteze cu aceste setări şi-n funcţie de rezultate să se aleagă renderizarea dorită. „Perceptual” de multe ori ne redă cele mai bune rezultate; cunoscut ca şi renderizarea „fotografică”, în proporţie de 90% e opţiunea care o vom folosi.

„Perceptual Rendering” = Renderizare Perceptuală – încearcă să comprime gama sursei în gama de destinaţie astfel încât să se menţină relaţiile de ansamblu ale culorilor.

„Saturation” = Saturaţie – selecteză culorile saturate şi le supra-saturează în gama de destinaţie fără a ţine cont de precizia culorilor.

„Absolute Colorimetric” = Absolut Colorimetric – încearcă să reproducă cât mai exact posibil toate culorile din sursă, cu albul inclus.

„Relative Colorimetric” = Relativ Colorimetric – gradează albul din sursă cu cel din destinaţie şi transformă proporţional toate culorile.

10. După ce am previzualizat încercările de renderizare, urmează convertirea imaginii în profilul de culoare cu setările dorite. Edit -> Convert to Profile... iar la „Engine” aş sugera „Microsoft ICM” fată de „Adobe”. Restul setărilor vor fi aceleaşi ca la pasul anterior.

11. La printare, toate mecanisemele de auto-gestiune trebuie dezactivate. Nu lăsăm niciun program să ne gestioneze setările. Altfel, toţi paşii anteriori sunt de prisos.

Mai jos se poate vedea aceeaşi imagine cu diferite încercări de renderizare (click pe imagine pentru a mari).

Sesiune Foto - Modă

2009-05-13T21:41:00.007+02:00

Acum 10 zile am avut ocazia să particip la prima sesiune foto de modă dintr-un şir lung ce mă aşteaptă. A fost primul contact cu un designer de modă, Sandra, care se află la început de carieră şi mi-a plăcut mult stilul ei. Au fost patru ore frumoase, am alergat de colo până colo, însă aceste fotografii nu s-ar fi putut face fără munca de echipă. E ceea ce mi-a plăcut cel mai mult. Sara, modelul, colegă din anul I la fotografie împreună cu Mónica, tot colegă din anul I au fost cele care m-au ajutat în această sesiune care urma să fie o schiţă pentru urmatoarele sesiuni. Am decis să refacem sesiunile însă doar cu un set de vestimentaţie pe sesiune, să se pună accent pe localizări, machiaj şi coafură.

Mai jos, se pot vedea fotografii de la prima sesiune.

Luni, împreună cu Vanessa, am hotărât să cautăm locaţii. În cele din urmă am găsit un loc interesant, fără multă agitaţie. Am planificat o a II-a sesiune, însă de această dată cu alte reguli. Echipa formată: Mihai, fotografie; Sara - model, Monica - machiaj, Laura - coafură, Vanessa - ajutor lumini şi nu în ultimul rând, Sandra - design modă.
A fost e experientă foarte frumoasă, fiecare am participat la crearea acestor imagini. Persoanele menţionate mai sus au participat cu idei in sesiunea foto, toţi fiind colegi de fotografie, înafară de Sandra.
Fotografiile selectate se pot vedea mai jos.
De la stânga la dreapta: Vanessa, Mihai (eu), Laura, Mónica, Sara, Sandra.

Iar luni, am decis să încerc tehnici noi de retuşare în Ps. Rezultatul se poate vedea mai jos.

Instalarea Profilului de Culoare

2009-04-15T11:43:00.001+02:00

Pentru a instala un profil de culoare, în sistemul de operare Windows, este de ajunsă apăsarea butonului din dreapta a mouse-ului şi alegerea opţiunii "Install Profile" sau copierea fişierului în directorul: Windows/system32/spool/drivers/color.

În sistemele de operare Macintosh, instalarea nu se poate face automat, de aceea fişierul trebuie copiat în: Library/ColorSync/Profiles.

Setarea Spaţiului de Lucru în Photoshop

2009-04-15T09:28:00.002+02:00

Dacă ne referim puţin la articolul în care se prezintă "Spaţiul de Culoare", cu cât folosim un spaţiu de culoare mai mare cu atât vom avea mai multe avantaje în postprocesare. Acelaşi lucru se aplică şi pentru un program care are un motor intern de gestiune a culorii cum este Photoshop.

Atâta timp cat lucrăm in spaţiul de culoare sRGB (small RGB), aparent nu vom avea probleme însă lasăm la o parte saturaţia, luminozitatea, tonalitatea culorilor. În momentul în care revelăm fotografiile digitale într-un alt spaţiu diferit de sRGB, dacă nu avem grijă putem da multe lucruri peste cap. Cel mai bine este folosirea unui spaţiu de culoare mare de lucru iar în funcţie de finalitatea imaginii (web sau hârtie) se va face o conversie şi posterior o asignare a profilului de culoare (sRGB pentru web şi pentru hârtie, profilul imprimantei).

Setările se pot modifica din "Edit" -> "Color Settings..."

Observaţi modificările făcute în imaginea de mai jos.

Spaţiul de Culoare

2009-04-15T08:15:00.000+02:00

Să ne imaginăm că un spaţiu de culoare este ca un balon, care poate avea dimensiuni diferite în funcţie de mărimea sa, mărime care se traduce prin culori mai saturate, adică o gama de culori mai mare.

Cel mai simplu mod de-a înţelege, vizualiza, compara spaţiile de culoare este prin intermediul imaginilor. Vom preprezenta grafic, spaţiile de culoare standard sRGB (small RGB), Adobe1998, ProPhoto, Monitorul şi un profil de culoare pentru AgfaLabV1.

Spaţiul de culoare cel mai mare, cu cea mai mare gamă de culori, saturaţie e: ProPhoto.
Mai jos se pot vedea imaginile fiecărui spaţiu de culoare în comparaţie cu predecesorul său.

Renderizările sunt realizate de programul EFI Color Profiler Suite.

ProPhoto vs Adobe1998.

Adobe1998 vs sRGB (small RGB).
După cum se poate vedea pe graficul de mai jos, monitorul poate reproduce o gamă mai mare de culori decât ne poate oferi sRGB, de aceea e bine să lucrăm într-un spaţiu de culoare ce poate reproduce gama de culori a monitorului. Acel vârf gri care iese din conturul profilului sRGB poate schimba dominanta unei culori, în acest caz albastru mai mult sau mai puţin saturat.

Monitor vs sRGB.
Monitor vs AgfaDlabV1.
Aici deja apare prima problemă. Spaţiul de culoare AgfaDlabV1 este mai mare decât cea a Monitorului. Adică, pe hârtia fotografică, vor apârea culori care nu vor fi reproduse pe monitorul calibrat şi profilat ce-l deţin. O soluţie ar fi achiziţionarea unui monitor ce poate reproduce spectrul Adobe1998, cum ar fi Eizo, Nec (Spectraview), LaCie.

O altă soluţie pe care Bruce Fraser (gurul Photothop-ului) a gasit-o a fost crearea unui spaţiu de lucru intern pentru monitor care reproduce până in limitele spaţiilor de culoare de ieşire. Fişierul îl voi pune la dispoziţie în curând. Dezavantajul este pierderea culorilor care nu se văd pe monitor la tipărire, însă această limitare permite previzualizarea cu precizie a imaginilor pe toate monitoarele.

Din imaginile si explicaţiile de mai sus putem trage unele concluzii:

Fiecare dispozitiv şi program trebuie să ştie în ce spaţiu de culoare lucreză.

Fără a ştii ce spaţiu de culoare foloseşte monitorul, este imposibilă previzualizarea unei fotografii pe hârtie. De aceea calibrarea si profilarea monitorului este primul pas care trebuie făcut spre un sistem de lucru bazat pe gestiunea de culoare.
Foarte puţine aparate foto captează imaginea in spaţii de culoare bine definite.

Spaţiile de culoare mari conţin mai multe culori, mai saturate şi mai luminoase.

Dacă camera fotografică sau scanner-ul suportă spaţii de culoare mari, cum ar fi Adobe1998, este bine să le folosim.
Pentru web, e bine să folosim sRGB pentru că majoritatea monitoarelor vor putea reproduce acest spaţiu de culoare. Dacă folosim Adobe1998, culorile vor fi spălate, fără saturaţie şi cu o luminozitate scăzută în aplicaţiile care nu au o gestiune de culoare internă, cum ar fi exploratoarele pentru paginile de internet.

Profile de Culoare Personalizate

2009-03-21T02:12:00.000+01:00

Aici se pot descărca Profilele de Culoare personalizate pe care le-am creat ce aparţin laboratoarelor foto cu care lucrez, de moment două. Majoritatea laboratoarelor fotografice digitale nu gestioneză culorile, lucru pe care nu-l înţeleg; în cele mai multe cazuri este vorba de ignoranţă.

Fiecare profil de culoare este creat special pentru laboratorul digital respectiv, cu hârtia fotografică şi substanţele chimice folosite. Nu voi fi responsabil de folosirea eronată a acestor profile pentru alte laboratoare/locaţii decât cele prezente mai jos.

Click pe Locaţie pentru a descărca Profilul de Culoare dorit.

ROMÂNIA / BAIA MARE / FOTOEUROPA / AGFA DLABV1 / MATTE

SPANIA / VALENCIA / NIFER / NORITSU92XX / GLOSSY

Pentru crearea de profile personalizate, vă rog să mă contactaţi!

Introducere în Gestiunea de Culoare

2009-03-21T00:46:00.001+01:00

Într-o lume perfectă ne alegem perspectiva, focalizăm, apăsăm pe declanşator iar fotografiile scoase pe hîrtie vor reproduce în mare parte realitatea sau o vor imbunătăţii. În realitate, lucrurile stau cu totul diferit.

Dăcă nu cu mult timp în urmă, în epoca de glorie a fotografiei analogice, oamenii de ştiinţă de la Kodak sau Fuji inventau emulsii chimice care să se ocupe de rezultatele pe care le doream fără multe bătăi de cap, azi, tot acest proces de „fixare”, „revelare” digitală cade pe umerii fotografilor.

Camera digitală trebuie să „vorbească” cu computerul, care la rândul său comunică mai departe cu imprimanta. Între aceste dispozitive periferice apar diferenţe de limbaj şi aici intervine Gestiunea de Culoare. Fiecare pixel din camera digitală captează lumina şi codifică fiecare culoare cu un număr compus dintre cele trei culori primare (Roşu, Verde şi Albastru - RGB); de exemplu 20/40/235. La simpla vedere e doar o combinaţie de numere, însă acest triplet este interpretat diferit de fiecare dispozitiv periferic iar aici apare Spaţiul de Culoare.

Spaţiul de Culoare este definiţia culorii într-o valoare numerică. De exemplu, valoarea 20/40/235, are un înţeles într-un Spaţiu de Culoarea aşa cum intr-o limbă, fiecare cuvânt la rândul său are un sens. Mai jos se poate vedea diferenţa între două spaţii de culoare.

20/40/235 - Spaţiul de Culoare ProPhoto.

20/40/235 - Spaţiul de Culoare sRGB.

Din păcate, cum am spus mai sus, aparatul digital, scannerul, monitorul, imprimanta, etc. au limbaje de vorbire diferite, spaţii de culoare diferite. Din fericire pentru noi, International Colour Consortium, a creat un standard – profile ICC – cu ajutorul cărora dispozitivele periferice pot interpreta aceste valori numerice.

Nouă nu ne rămâne decât să facem ca aceste dispozitive să interpreteze cât mai bine limbajul vorbit de fiecare, adică ceea ce vedem pe monitor să avem şi pe hârtie.