Lumi Diferite, partea a II-a.

Prof. Silke H. si doi studenti in timpul seminarului,
HBK Braunschweig

Prof. Mario R.P in timpul orei de fotografie anologica,
EASD Valencia

Imi aduc aminte de acel an petrecut in Germania cu drag, de acele ore petrecute in compania colegilor din cadrul Universitatii de Arta din Braunschweig si mai ales de fiecare zi de joi de la 14:00 cand incepea ora de seminar cu   prof. Silke H. Ne adunam la ea in birou sau cateodata, cand eram mai multi chiar pe coridorul etajului intai. Se adunau studenti de la toate disciplinile: design grafic, graphic motion, fotografie, tipografie si layout, pictura, scluptura. Silke e un profesor tot-teren. Stateam cu totii 3, 4 ore si vedeam fiecare ce facea la proiectul  sau final de diploma. Aruncam ideile pe masa si imediat veneau bormbardamentele de opinii si idei. Nu-mi vine sa cred cat am putut invata acolo, inconjurat de acel potential. 

Noi, studentii la fotografie ne intalneam cateodata si vorbeam despre proiectele anterioare sau cele viitoare, ne spuneam ofurile si comentarii de-a dreptul critice.Mi-a placut in special proiectul lui Michael J. Proiectul genial! Absolut genial! Eram la masa in cantina si vad ca intra Michael imbracat in dama: fusta scurta, machiat, parul prins. Eram curios si trebuie sa recunosc ca mi-a zburat gandul in alte parti (nu stiam ca face acest proiect). Se aseaza la masa si-l intreb de ce e imbracat ca o dama. 

Era un proiect unde vroia sa vada cum se simte in pielea unei femei si avea sesiuni foto de autoportret. Insa umbla toata ziua imbracat ca o femeie si gesticula ca una. Cand am vazut proiectul final, expus am ramas placut impresionat cu unele mici observatii. Eram un grup acolo, ne ajutam reciproc... foto, thypo, design. As fi ramas sa-mi incerc norocul la master dar a trebuit sa ma prezint in Valencia pentru lucrarea de diploma iar perioada de inscriere la intoarcerea in Germania trecuse deja. Nu conteaza! Anul acesta deja pregatesc terenul. Nu ma dau batut asa usor.

Ma hotarasem sa revin in Romania si aveam un impuls nebun sa fac o treaba buna in orasul meu natal. Sa pun in aplicare experienta mea cumulata in cei trei ani de studii. Am avut norocul sa incep colaborarea cu cei de la Photofuji Studio din cadrul orasului... am inceput sa fac ce stiam eu mai bine: fotografia si un pic de design. Incepeam sa-mi cunosc colegii, colaboratori iar sincer inca sunt multumit pentru ca ma simt util si meseria o fac din placere. 

Incetul cu incetul am inceput sa dau de teribilismele made in Romania.Romania, tara unde totul e posibil; cu bani, bineinteles. Daca mami si tati au bani, creatura isi permite sa-i calce pe toti in picioare. Pardon! cateodata nu e vorba nici macar de bani, ci de lipsa de bun simt, educatie, respect. Daca clientul plateste un serviciu, crede ca are drepturi totale asupra persoanei.
Romania e intr-o adanca criza de identitate; ma intreb daca nu suntem intr-o criza perpetua inca de la nastere.
In incheiere, vizionare placuta in continuare la tembelizor!