TAKE04 - Fotografie si Gestiune de Culoare

Saptămâna trecută, pe 25 decembrie, ora 20:00 a avut loc prezentarea colecțiilor ce aparțin designerului Alina Fîrte în cadrul Coffe Time, Baia Mare. Nu spun prea multe, doar vizionare plăcută!

Și am pățit-o anul ăsta! Când deschid ochii dimineața... ce să văd? Medici, doctori, asistente, care mai de care curioși și curioase... eu... obiect de studiu mioritic, însă fericit că nu am avut de lucru cu sistemul sanitar ”made in romania, pardon... dead in romania”... lăsăm asta pe altădată căci amu avem mari motive să bem, să mâncăm, să ne horjim, să fim viteji..., da'... să nu fie prea nasol... fără titlu

TANZ, adică  mai pe românește ”dans”. Însă T.A.N.Z. e școala de dans a unei persoane care m-a ajutat să gust un pic din actul scenic, pe nume Sylvia H. Era prin 2009 când ajunsesem pe pământurile Niedersachsenului și sub îndrumarea Sarei am insistat să caut un curs de dans. Kassel sau Berlin? Am găsit ceva mai bun, dans improvizat iar cea care se ocupa de acest curs săptămânal este persoana mai sus anunțată, mai exact ”Physical Theatre 1 - Bewegung als Kommunikation” .  În joc era și proiectul meu unde aveam nevoie de aproximativ 24 de persoane iar acele doua ore săptămânale m-au adus mai aproape de studenții de la arte dramatice. JouFixe 4, LOT Theater, Studenți Artă Dramatică HBK Braunschweig Așa am început eu să-mi mișc corpul, să învăț, să simt spațiul din jurul meu, să-l miros, să-l ating, să-l imit, să mă inspir din ceea ce era in jurul meu. Mi-a fost greu, de multe ori stăteam și nu puteam, nu aveam pornirea, nu aveam acel impuls să mă las

Am revenit în România, am riscat un puțin, însă mă descurc mai bine decât mă așteptam. Însă aici nu vreau sa vorbesc despre cum îmi merge, ci să trag o linie între două civilizații. Nu e vorba de cât de avansați sunt nemții față de noi, tot timpul au fost și vor fi... ci despre bunul simț. Anul acesta, adică 2010, căci imediat se schimbă am avut plăcerea să captez o piesă de operă a unor oameni minunați, studenți la școala superioară de muzică din Hannover, Germania. Am fost acolo 3 zile pentru a surprinde mai mult creațiile designerilor, tinerilor ce vor ieși în curând în lume. Era în ziua a III-a, proba finală, sala plină. Iar eu mă instalasem undeva sus, pe scări să am o viziune de ansamblu mai bună și am început să iau instantanee din timpul spectacolului. La șfârșit, aveam tot echipamentul pe scări iar lumea dorea să iasă. Eu, încercam să-mi strâng cât mai repede și uitându-mă împrejur vedeam că încurc lumea. Mi-am cerut frumos scuze și am spus că imediat ter

Femeia, una dintre puținele întâmplări fericite în viața unui bărbat Sfârșit.

Visul American. Ne-am obișnuit să le avem pe toate.

Îmi plac lucrurile minimaliste. Trebuie să existe o conexiune cu trecutul meu. Așa de mult m-au influențat cei trei ani petrecuți în facultatea de fizică?

Învârstă dar tânăr.

Nu am dormit bine, însă m-am decis să mă întorc în România.

Există trei posibilități. Va fi un sfârșit de săptămână lung.

Îmi plac picioarele lungi.

Azi am primit o știre neașteptată. Mai trebuie să aștept un an.

Întotdeauna e bine să stai la o discuție la o ceașcă de cafea cu maestrul tău.

În secolul 21 umanitatea încă mai crede în profeții. Cu o astfel de gândire mă îndoiesc amarnic de viitorul nostru ca specie.