TAKE04 - Fotografie si Gestiune de Culoare

O fotografie care nu este tipărită pe hârtie rămâne doar o imagine; poate sunt extrem însă îmi place să fac o anumită diferență între fotografia palpabilă și cea virtuală. Am cumpărat o imprimantă și dorim să imprimăm fotografiile însă de multe ori culorile nu coincid cu cele de pe monitor (se presupune că monitorul este calibrat). Problema apare la tipul de hârtie: albul diferă de la o marcă la alta, de la un tip de hârtie la altul. Chiar dacă ni se inmânează profilul hârtiei la cumpărare sau ni se oferă posibilitatea de a-l descărca de pe pagina web a fabricantului, se recomandă o noua profilare. De ce? Pur și simplu culorile diferă de la imprimantă la alta, ba chiar și dacă provin de la același fabricant. În ultimul rând - softproofing - nu înseamnă doar previzualizarea imaginii cu profilul de culoare al imprimantei, ci implică ajustarea fotografiei prin curbe de nivel - culoare și contrast - pentru a ajunge la un rezultat cât mai asemănător cu cel de pe monitor. Cu această ocazie, ...

Săptămâna trecută am realizat o calibrare folosind cartela de 24 culori Gretag. Fotografia s-a făcut in formatul nativ al camerei foto, în cazul meu, CR2 iar după orice sesiune foto obișnuiesc să convertesc CR2 în formatul DNG de la Adobe. Însă fiind vorba despre o calibrare, mi-am spus să văd ce se întâmplă. Așadar, am developat un tiff la 16 biți din formatul raw (cr2) și un tiff din dng. Am realizat profilele cu ajutorul programului basICCcolor Input și mi-am spus să le compar. Ceea ce urma să observ m-a șocat. Spațiul de culoare a profilului realizat fu fișierul tiff ce provine din DNG e mult mai mic decât cel de proveniența cr2! Ba mai mult! E mai mic decât sRGB! Mai jos se poate vedea graficul din primul test. Revelatorul digital folosit este CaptureOne pentru că este singurul software capabil de a lăsa profilul aparatatului foto folosit la fotografie și care acceptă orice alt profil de culoare extern. Când se convertește în DNG ceva foarte bizar se întâmplă însă nu-mi pot explic...

Cartela gri știm cu toții că se folosește la neutralizarea dominanțelor în fotografia digitală. Defapt nu doar cartela gri se poate folosi, ci orice obiect care are valorile RGB aproximativ egale. De exemplu daca avem o culoare alba, care stim ca are valorile 230, 230, 230 e perfect valabilă atâta timp cât spectrometria este liniară. În graficul de mai jos s-a măsurat culoarea gri de pe cartela de 24 culori Gretag. Iar în acest grafic s-a măsurat aceeași valoare a griului însă de data aceasta sursa a fost fotografia scoasă la imprimantă a cartelei Gretag. În primul grafic spectrometria este liniară iar în al doilea grafic, aceste ucâșuri și coborâșuri din dreptul zonelor RGB reprezintă prezența pigmenților. Am zis să mai fac o măsurare iar de această dată a albului de pe hârtie. Vârful albastru ne arată clar folosirea pigmenților fluorescenți în procesul de fabricare a hârtiei fotografice. Spectrometria neliniară implică metamerism. Metamerismul e schimbarea culorii unui obiect observa...

Am avut magnifica ocazie sa particip la un seminar timp de două zile în cadrul H.B.K. (Hochschule für Bildene Künste, Braunschweig), unde in fiecare zi nu mai puțin de 8 ore unde s-a vorbit doar despre un lucru: noile norme în gestiunea de culoare la nivel profesional. Trebuie să-i mulțumesc și d-nului Ulrich B. pentru invitația sa la acest seminar care a fost doar pentru cadrele didactice. În aceste zile am înțeles ce înseamnă standardul D50, de ce eciRGBv2 și nu Adobe98 sau ProPhoto, gama L* perceptiv iar probabil cea mai mare revoluție care va urma in fotografia digitală și anume calibrarea si profilarea aparatelor digitale; de moment lucru imposibil cu produsele Adobe. Persoana care m-a făcut să înțeleg și care mi-a explicat aceste concepte, mi-a dat răspunsuri raționale, care insfârșit m-a făcut să înțeleg procesul ca un tot unitar este d-nul Markus H. din cadrul basICColor Gmbh. Gestiunea de culoare este într-o permanentă schimbare, se fac pași mari de la an la an. De aceea, ce s...

Primul pas spre un sistem de lucru în gestiunea de culoare este calibrarea monitorului. Cum am spus mai demult, sunt posesorul unui spectrocolorimetru, EFI ES-1000, varianta GretagMacBeth a lui i1 – Eye One - de la X-Rite, care e capabil sa citească lumina reflectată (citește culorile de pe o suprafață palida, exemplu hârtia – profile ICC pentru imprimante, plottere, OFFSET, etc), emisă (calibrărea și profilarea monitoarelor) sau transmisă (calibrarea și profilarea proiectoarelor). Calibrarea monitorului cu toate că este cel mai ușor pas în gestiunea de culoare, are trucurile sale iar de multe ori programele sau manualele ne recomandă setări nu tocmai optime. Orice program de calibrare cere dispozitivului de calibrare cel mult patru setări: 1. luminanța, care se măsoară în cd/m^2 (sistemul metric). 2. temperatura albului a monitorului, grade Kelvin (K). 3. curba tonalității, expresat sub forma unei valori: gama. 4. intensitatea negrului, măsurat tot în cd/m^2. Softul împreună...

Să ne imaginăm că un spaţiu de culoare este ca un balon, care poate avea dimensiuni diferite în funcţie de mărimea sa, mărime care se traduce prin culori mai saturate, adică o gama de culori mai mare. Cel mai simplu mod de-a înţelege, vizualiza, compara spaţiile de culoare este prin intermediul imaginilor. Vom preprezenta grafic, spaţiile de culoare standard sRGB (small RGB), Adobe1998, ProPhoto, Monitorul şi un profil de culoare pentru AgfaLabV1. Spaţiul de culoare cel mai mare, cu cea mai mare gamă de culori, saturaţie e: ProPhoto. Mai jos se pot vedea imaginile fiecărui spaţiu de culoare în comparaţie cu predecesorul său. Renderizările sunt realizate de programul EFI Color Profiler Suite. ProPhoto vs Adobe1998. Adobe1998 vs sRGB (small RGB). După cum se poate vedea pe graficul de mai jos, monitorul poate reproduce o gamă mai mare de culori decât ne poate oferi sRGB, de aceea e bine să lucrăm într-un spaţiu de culoare ce poate reproduce gama de culori a monitorului. Acel vârf gri car...

Într-o lume perfectă ne alegem perspectiva, focalizăm, apăsăm pe declanşator iar fotografiile scoase pe hîrtie vor reproduce în mare parte realitatea sau o vor imbunătăţii. În realitate, lucrurile stau cu totul diferit. Dăcă nu cu mult timp în urmă, în epoca de glorie a fotografiei analogice, oamenii de ştiinţă de la Kodak sau Fuji inventau emulsii chimice care să se ocupe de rezultatele pe care le doream fără multe bătăi de cap, azi, tot acest proces de „fixare”, „revelare” digitală cade pe umerii fotografilor. Camera digitală trebuie să „vorbească” cu computerul, care la rândul său comunică mai departe cu imprimanta. Între aceste dispozitive periferice apar diferenţe de limbaj şi aici intervine Gestiunea de Culoare. Fiecare pixel din camera digitală captează lumina şi codifică fiecare culoare cu un număr compus dintre cele trei culori primare (Roşu, Verde şi Albastru - RGB); de exemplu 20/40/235. La simpla vedere e doar o combinaţie de numere, însă acest triplet este interpretat dife...