Introducere în Gestiunea de Culoare
Într-o lume perfectă ne alegem perspectiva, focalizăm, apăsăm pe declanşator iar fotografiile scoase pe hîrtie vor reproduce în mare parte realitatea sau o vor imbunătăţii. În realitate, lucrurile stau cu totul diferit.
Dăcă nu cu mult timp în urmă, în epoca de glorie a fotografiei analogice, oamenii de ştiinţă de la Kodak sau Fuji inventau emulsii chimice care să se ocupe de rezultatele pe care le doream fără multe bătăi de cap, azi, tot acest proces de „fixare”, „revelare” digitală cade pe umerii fotografilor.
Camera digitală trebuie să „vorbească” cu computerul, care la rândul său comunică mai departe cu imprimanta. Între aceste dispozitive periferice apar diferenţe de limbaj şi aici intervine Gestiunea de Culoare. Fiecare pixel din camera digitală captează lumina şi codifică fiecare culoare cu un număr compus dintre cele trei culori primare (Roşu, Verde şi Albastru - RGB); de exemplu 20/40/235. La simpla vedere e doar o combinaţie de numere, însă acest triplet este interpretat diferit de fiecare dispozitiv periferic iar aici apare Spaţiul de Culoare.
Spaţiul de Culoare este definiţia culorii într-o valoare numerică. De exemplu, valoarea 20/40/235, are un înţeles într-un Spaţiu de Culoarea aşa cum intr-o limbă, fiecare cuvânt la rândul său are un sens. Mai jos se poate vedea diferenţa între două spaţii de culoare.
20/40/235 - Spaţiul de Culoare ProPhoto.
20/40/235 - Spaţiul de Culoare sRGB.
Din păcate, cum am spus mai sus, aparatul digital, scannerul, monitorul, imprimanta, etc. au limbaje de vorbire diferite, spaţii de culoare diferite. Din fericire pentru noi, International Colour Consortium, a creat un standard – profile ICC – cu ajutorul cărora dispozitivele periferice pot interpreta aceste valori numerice.
Nouă nu ne rămâne decât să facem ca aceste dispozitive să interpreteze cât mai bine limbajul vorbit de fiecare, adică ceea ce vedem pe monitor să avem şi pe hârtie.
Dăcă nu cu mult timp în urmă, în epoca de glorie a fotografiei analogice, oamenii de ştiinţă de la Kodak sau Fuji inventau emulsii chimice care să se ocupe de rezultatele pe care le doream fără multe bătăi de cap, azi, tot acest proces de „fixare”, „revelare” digitală cade pe umerii fotografilor.
Camera digitală trebuie să „vorbească” cu computerul, care la rândul său comunică mai departe cu imprimanta. Între aceste dispozitive periferice apar diferenţe de limbaj şi aici intervine Gestiunea de Culoare. Fiecare pixel din camera digitală captează lumina şi codifică fiecare culoare cu un număr compus dintre cele trei culori primare (Roşu, Verde şi Albastru - RGB); de exemplu 20/40/235. La simpla vedere e doar o combinaţie de numere, însă acest triplet este interpretat diferit de fiecare dispozitiv periferic iar aici apare Spaţiul de Culoare.
Spaţiul de Culoare este definiţia culorii într-o valoare numerică. De exemplu, valoarea 20/40/235, are un înţeles într-un Spaţiu de Culoarea aşa cum intr-o limbă, fiecare cuvânt la rândul său are un sens. Mai jos se poate vedea diferenţa între două spaţii de culoare.
20/40/235 - Spaţiul de Culoare ProPhoto.
20/40/235 - Spaţiul de Culoare sRGB.Din păcate, cum am spus mai sus, aparatul digital, scannerul, monitorul, imprimanta, etc. au limbaje de vorbire diferite, spaţii de culoare diferite. Din fericire pentru noi, International Colour Consortium, a creat un standard – profile ICC – cu ajutorul cărora dispozitivele periferice pot interpreta aceste valori numerice.
Nouă nu ne rămâne decât să facem ca aceste dispozitive să interpreteze cât mai bine limbajul vorbit de fiecare, adică ceea ce vedem pe monitor să avem şi pe hârtie.
Comments
Post a Comment
Mesajele care contin injurii sau nu sunt la subiect vor fi sterse. Se accepta critici constructive. Va multumesc pentru intelegere!