Lumi Diferite

Am revenit în România, am riscat un puțin, însă mă descurc mai bine decât mă așteptam. Însă aici nu vreau sa vorbesc despre cum îmi merge, ci să trag o linie între două civilizații. Nu e vorba de cât de avansați sunt nemții față de noi, tot timpul au fost și vor fi... ci despre bunul simț.

Anul acesta, adică 2010, căci imediat se schimbă am avut plăcerea să captez o piesă de operă a unor oameni minunați, studenți la școala superioară de muzică din Hannover, Germania. Am fost acolo 3 zile pentru a surprinde mai mult creațiile designerilor, tinerilor ce vor ieși în curând în lume.

Era în ziua a III-a, proba finală, sala plină. Iar eu mă instalasem undeva sus, pe scări să am o viziune de ansamblu mai bună și am început să iau instantanee din timpul spectacolului. La șfârșit, aveam tot echipamentul pe scări iar lumea dorea să iasă. Eu, încercam să-mi strâng cât mai repede și uitându-mă împrejur vedeam că încurc lumea. Mi-am cerut frumos scuze și am spus că imediat termin. Lumea, cu un glas cald, liniștit, relaxat mi-a spus: ”stați liniștit și terminați ce aveți de făcut. D-voastră sunteți la muncă iar noi nu. Avem răbdare! nu ne grăbește nimeni!” și așa au așteptat două rânduri un minut până ce mi-am strâns eu lucrurile. Pentru mine să aud acele voci și acel calm... am simțit în acel moment cum mi se ridică părul pe gât și mi-au dat lacrimile...

Însă să ne trezim la realitate! Back to Romania! Aici, la noi... auzi ceva de genul: ”mișca-te mai repede!”, ”de ce ne pui așa!”, ”mai stăm mult?”,”nenea! nenea! îmi faci și mie o poză?”, ”nenea, nu-mi dai un leu?”.

Da?!