Vrem Gratis! Gratis! Gratis! Ne place Gratis! Gratis! Gratis!

O temă delicată pentru mine și mă simt prost oarecum. De când am venit am făcut lucruri gratis și voi mai face (pentru mine)... voi face acele lucruri care să-mi ridice moralul și să-mi fie de folos (iarăși pentru mine). Însă nu știu de ce, la noi, la români mai vine câte unul și-ti zice că mare lucru să apeși pă boton, mare lucru să retușezi în photoshop. Păi dacă nu e mare lucru, apasă tu, fă tu și dă-mi pace! Și oarecum le faci un preț însă se vrea și mai ieftin.... gratis dacă se poate. Mâncarea, facturile, micile plăceri ale vieții nu sunt gratis. Toată lumea vrea gratis sau reducere. Reducere la ce? la ce? Și uite așa ajung sa văd meniuri, fotografii horror care sunt sub orice critică. Și asta pentru că sunt gratis. Și ziceam că fac lucruri gratis pentru sufletul meu... unul dintre motive a fost să văd dacă aș fi în stare să ajung la un anumit nivel de profesionalism... și am ajuns... E ca în orice domeniu! Vrei un lucru bine făcut e pe bani... vrei un kitsch? e gratis!... că doar România e țiganiada! La noi imaginea e un rahat ce zace pe stradă pudrat cu prafuri cosmetice pe care-l stropim din când în când cu parfum contrafăcut să nu pută. Dacă încerci să-l ridici de jos îți vei da seama că e moale și are un miros aromat plăcut. Și e gratis! gratis! gratis!, gratis! că doară cine s-a mai gândit să-ți vândă un rahat pe băț?

Sunt prea puțini cei care apreciază munca de fotograf la noi, în mica țiganiadă. Zdringhi-zdringa-zdringhi. Și mai văd pe câte-un inginer sau nu știu ce se dă mare ”hartist”, dar nu are pic de habar ce înseamnă măcar o compoziție pe 35mm! Ăstora le-am dat un nume: Poznari... căci pozar e deja mai classy. Am terminat...